“Silvoiţă” de prune, preparată de gospodinele Muzeului Satului

0
93

În curtea Muzeului Satului din Baia Mare a fost forfotă mare, joi, 5 septembrie. Gospodinele au cules prune, le-au curăţat de sâmburi şi le-au pus la fiert pentru a prepara “silvoiţă”, o marmeladă de prune ca pe vremuri, fără zahăr, fierte într-o căldare şi învârtite cu un instrument confecţionat special pentru această “operaţiune”. Unii băimăreni au ales să vină la muzeu, doar pentru a se bucura de aroma de altădată a silvoiţei.
E primul an în care oficialii Muzeului Satului s-au gândit să valorifice prunele din ogradă şi să le transforme într-o delicioasă silvoiţă sau lictar cum se numeşte în Maramureşul Istoric. Angajaţilor instituţiei nu le-a păsat de orele peste program, ci s-au bucurat să retrăiască atmosfera din copilărie când ajutau la preparatul marmeladei de prune.

“Activitatea noastră se înscrie în seria acţiunilor de revitalizare a satului de pe deal, de a păstra tradiţiile de odinioară şi vine dintr-o nostalgie a anilor de copilărie când în zilele de toamnă se fă­cea silvoiţa la cazane din prune bistriţene. Ne-am gândit să valorificăm prunele pe care le avem aici la mu­zeu, plus au mai adus şi colegii noştri şi să facem această specialitate, lictar, cum se zice în Maramureşul Istoric şi silvoiz cum se spune în zona Chioarului. Este primul an în care încercăm să facem acest lucru. Au fost doritori. Colegii noştri au fost foarte încântaţi să ne ajute să dejghiocăm prunele şi să preparăm acest produs. Vom sta până seara. Aceste preparat durează multe ore, nu se pune zahăr, e natural, e ca şi un leac”, a declarat managerul Muzeului Judeţean de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare, Monica Mare.
“Şefă” la cazan a fost Ludovica Ungur din Plopiş. Gospodina a arătat că silvoiţa se foloseşte la cornuleţe, la prăjitură, dar merge foarte bine şi la micul dejun lângă o cană de ceai sau lapte. “Silvoiţa se prepară astfel: s-au cules prunele, s-au spălat, s-au dejghiocat şi le-am pus la căldare la fiert. Avem un instrument special pentru prepararea silvoiţei. La fel se făcea şi pe vremuri. E fără zahăr, fără conservant, culese de aici din ogradă de la noi. E gustul copilăriei. În copilărie era aşa frumos. Eu sunt din Plopiş. La noi gospodinele îşi fac silvoiţă. Se foloseşte mult în casă la cornuleţe, prăjituri. Eu de mică mă ştiu făcând silvoiţa, toamna, înainte de a începe şcoala”, a relatat Ludovica Ungur.
Cei de la Muzeul Satului se gândesc să folosească şi celelalte fructe din livadă, ba la prăjitură sau poate la compot. Monica Mare a mai adăugat că şi vizitatorii se bucură să mănânce fructe direct din pomii instituţiei muzeale, acestea având un gust de neuitat.
“Ne gândim să valorificăm merele la prăjitură. Vizitatorii noştri se bucură că găsesc atâtea fructe aici în curtea muzeului nostru. Ne întreabă dacă pot să mănânce şi apoi remarcă faptul că au un gust deosebit. Pentru noi este foarte important că aceste fructe se mănâncă”, a mai spus managerul Mu­zeului Judeţean de Etnografie şi Artă Populară.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.