O carte lămuritoare

0
108

Nu puţini dintre noi ducem lipsă de o viziune sistemică asupra fenomenelor politice, religioase, sociale, care au marcat destinul unor comunităţi. Evenimente, despre care se pronunţă, de multe ori, amatorii care vor să impună zvonul, falsul, ca adevăr istoric. Ba mai susţin unii că istoria se poate citi şi invers. De aceea, îmi adun informaţiile, din surse credibile, care apelează la document, folosesc argumentul în luminarea timpului trecut. Un autor, care foloseşte cu succes o asemenea metodă de cercetare, este universitarul Nicolae Iuga, cu lucrări care au defrişat multe teritorii neumblate de alţii. În acest registru este şi recenta apariţie editorială, semnată de eseistul maramureşean, cu titlul „Maramureşul şi Rusia Subcarpatică” (Editura Limes, 2019), abordând perioada cuprinsă între două momente de referinţă şi pentru istoria acestui Ţinut: de la Episcopia de Hajdudorog la Tratatul de la Trianon.
La Simpozionul academic de la Săliştea de Sus, din acest an, acad. Alexandru Surdu a explicat, în termeni elogioşi, motivul pentru care Academia Română a girat lucrarea. După cum ne spune autorul, demersul lui nu s-a voit o cercetare de ordin istoric, ci se doreşte „un eseu incorect politic, care priveşte relaţia dintre Geopolitică şi Religie în bazinul superior al Tisei, de pe timpul dualismului Austro Ungar până azi, un eseu menit să evidenţieze asaltul Ungariei din acel timp, asupra civilizaţiei vechi-ortodoxe a Maramureşului, în scopul expansiunii sale teritoriale pe direcţia nord-est. ”Eseul lui Nicolae Iuga nu abordează maghiarizarea prin şcoală, ci doar prin biserică. Face referire, pe etape de devenire, la Episcopia greco-catolică ruteană de Muncaci. Care s-a instalat pe locul fostei ctitorii a voievozilor maramureşeni, Mănăstirea Peri, nume de fală în cultura română. Este preocupat de Biserica Greco-Catolică Română din Transilvania, căreia îi evidenţiază „meritele imen­se şi nepieritoare în evoluţia naţiunii române şi configurarea spiritualităţii româneşti moderne.”
Este decupată figura luminoasă a preotului Vasile Lucaciu şi animozităţile cu episcopul Szabo. Episcopia Greco-Catolică maghiară de Hajdudorog a fost înfiinţată în anul 1912, deoarece guvernul de la Budapesta nu era mulţumit de rezultatul obţinut în primii patruzeci de ani de maghiarizare a naţionalităţilor nemaghiare: români, slovaci, ruteni, astfel se preconiza o forţare a maghiarizării prin biserică. Românii au protestat împotriva acestui act, cu scop precis, printr-o adunare la Alba Iulia, care a adoptat şi un Memoriu. Precizându-se că scopul Bisericii lui Cristos nu este ca, prin instituţiile sale, să provoace conflicte religioase între credincioşi. Este perioada în care se consolidează profilul unor luptători pentru drepturile românilor, pe care îi vom întâlni la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia.
Autorul, citând documentele vremii, consemnează atitudini ferme, dar şi ezitări ori trădări. O calitate a acestei cărţi este abordarea fără patimă a evenimentelor, de un interes major pentru apărarea fiinţei naţionale prin biserică. Şi gesturile, care ne sunt nefavorabile, au parte de o tratare riguroasă, după regula cercetătorului. Un capitol este dedicat mişcării de revenire la ortodoxie, tendinţă reluată la începutul veacului trecut şi în Maramureş. Dar şi în rândul rutenilor din Rusia Subcarpatică, din fostul comitat Maramureş din dreapta Tisei şi comitatele Ugocia şi Bereg. Tentativele de trecere la ortodoxie s-au făcut anevoios. Celebru a rămas procesul de la Sighet al grupului condus de preotul Alexei Kabaliuk. Cu multe episoade palpitante, la care au participat persoane importante din epocă, cum a fost contele Bobrinski din Petersburg.
Autorul ne prezintă atentatul de la Debreţin, izbucnirea Războiului Mondial. Ca o privire în oglindă, a procesului de maghiarizare, sunt prezentate tendinţele de asimilare prin biserică în Ucraina contemporană. De la destabilizare politică, la dezbinare religioasă, Ucraina repetă într-o formă agravată genocidul lingvistic de pe vremea Austro-Ungariei, susţine autorul. Este ilustrat fenomenul cu procesul preotului Dimitry Sidor, de la Ujgorod. O carte scrisă cu priceperea omului de ştiinţă, care nu ocoleşte timpul istoric izvorât din documente. Aflăm evenimente care au marcat destinul religios al locuitorilor din Maramureş şi Rusia Subcarpatică. De aceea eu cred că este o carte de istorie scrisă cu talent, în spiritul jurnalismului de investigaţie. O carte extrem de necesară pentru cultura religioasă a omului de astăzi. O carte lămuritoare. Multe învăţăminte pot trage cititorii, de la preoţi, la enoriaşi. Dar şi oamenii politici. Subiectul cărţii este organizat pe un portativ, de pe care notele compun o simfonie în primă audiţie.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.