Întâlnire cu fiii satului • Tămăşeşti – 595 de ani de atestare documentară (1424 – 2019)

0
116

Primăria şi consiliul Local al comunei Ariniş vă invită la sărbătoarea TĂMĂŞEŞTI – 595 DE ANI – „Întâlnire cu fiii satului”. Evenimentul, sprijinit de Consiliul Judeţean Maramureş, va avea loc duminică, 22 septembrie, ora 13, la Căminul cultural din Tămăşeşti.
După Sfânta Liturghie – cu începere de la ora 10, la Biserica Sfinţii Arhangheli „Mihail şi Gavril” – de la ora 13, la Căminul cultural, va avea loc un spectacol folcloric şi o masă festivă.
Primăria şi Consiliul Local Ariniş adresează invitaţia tuturor „fiilor satului” Tămăşeşti de a participa la sărbătoare.

De câţiva ani, primăria din Ariniş şi consiliul local se străduiesc să le ofere cetăţenilor comunei o sărbătoare. Vreau să menţionez faptul că, în fiecare an, fondurile pentru organizarea sărbătorii nu sunt din bugetul comunei, ci din proiecte culturale pe care primăria le accesează de la Consiliul Judeţean Maramureş.
În anii trecuţi, Sărbătoarea Arinişului s-a numit Festivalul dansului şi portului popular codrenesc „Mugurii Codrului”, fiind dedicată în exclusivitate folclorului, în special celui codrenesc, prin participarea copiilor din Ariniş şi din comunele învecinate, şi a unor reprezentanţi de marcă ai folclorului românesc.
Anul trecut am sărbătorit prima atestare documentară a localităţii Ariniş: „Ariniş – 475 de ani, 1543 – 2018”.
Anul acesta sărbătorim prima atestare documentară a localităţii Tămăşeşti şi tot în acest an aniversăm 100 de ani de la realizarea Marii Uniri, de la 1 Decembrie 1918, în care tămăşenii şi arinişenii au fost implicaţi. În lucrarea lui Ştefan I. Vădeanu – Cehu Silvaniei, străveche cetate voievodală românească, Editura Gutinul, Baia Mare, 2007, pag. 74, aflăm că: „în preajma Marii Uniri, de la 1 Decembrie 1918, se formează Consilii Naţionale şi Gărzi Naţionale în întreaga Transilvanie.
Cel din Ariniş avea 51 de membri iar Garda Naţională de aici avea 35 de gardinei.”
Primar, prof. Gheorghe MUREŞAN

Istoric

Satul Tămăşeşti, este atestat documentar din anul 1424, având denumirea „Egerbech”. Deşi şi-a păstrat continuitatea de-a lungul timpului, populaţia satului a înregistrat o continuă descreştere.
În anul 2002 satul avea 333 locuitori, toţi de naţionalitate română, iar potrivit recensămîntului din ianuarie 2012, satul avea 254 de locuitori, toţi de naţionalitate română.
Numele localităţii de-a lungul timpului: 1424 – Egerbech, 1479 – Egerbeth, 1549 – Egeorbeck, 1569 – Egerbeg, Egerbegy, 1604 – Egerbegy, 1733 – Temăşeştj, 1850 – Tămăsăşty, 1854 – Egerbegy, Tămăşeşti.
Deşi atestate documentar abia în Evul Mediu, cu certitudine aceste locuri au fost locuite încă din antichitate. Pe lista monumentelor istorice, este înregistrată la Ministerul Culturii, cu nr. de cod MM-I-s-B-04366, Aşezare sat ARINIŞ, „Sub ogrăzi”, Epoca bronzului, cultura Suciu de Sus.

Crucile celtice din Ariniş

Crucile celtice poartă mărturii ale existenţei unui popor străvechi în aceste locuri. În urma războiului daco-celt din anii 60 î.H., celţii au fost învinşi de Burebista şi marea lor majoritate au fost nevoiţi să se refugieze din faţa năvalei dacilor până pe actualul teritoriu al Germaniei.
Cele mai vechi cruci nedatate din judeţul Maramureş, de origine celtică, se găsesc în Ariniş, însă pe acestea nu este nici un înscris, pentru că în vremurile acelea meşterii nu ştiau carte.
Prof. Pamfil Bilţiu estimează că acestea datează din secolele XIV-XV.

O descriere a localităţii Tămăşeşti, în anul 1908, o regăsim în lucrarea lui Stoica Dionosie şi Lazăr Ioan, „Schiţa monografică a Sălagiului”, Şimleul Silvaniei, 1908, la pag. 279-280.
La pag. 279-280 este prezentat Tămăşeştiul:
„Tămăşeşti (ungureşte Egerbegy, pretura Cehului) este o comună românească, aşezată în partea dinspre răsărit-miazănoapte a comitatului; din cele mai străvechi timpuri a fost locuită de români. În 1733 numărul familiilor era 18 şi aveau preot unit pe popa Grigorie. Are 120 fumuri, cu 683 suflete de religiune greco-catolică. Biserica de lemn nu se ştie de când s-a edificat, poporul vorbeşte că ar fi de 200 ani şi au căpătat-o dar de la poporul din Ţiegea. Şcoala confesională are învăţător cu salar de 600 coroane, din cari 152 le plăteşte statul. Copii de şcoală sunt 35, iar în şcoala de repetiţiune 12. Dintre adulţi abia 25 ştiu ceti şi scrie. Hotarul are 2500 iugăre, dintre cari 2000 sunt în mâna românilor. Preţul unui iugăr este 130 coroane, căci pământul e slab. Alegători sunt 50, dintre cari abia 15 ştiu ceti şi scrie.“
În preajma Marii Uniri, de la 1 Decembrie 1918, se formează Consilii Naţionale şi Gărzi Naţionale în întreaga Transilvanie.
Cel din Ariniş avea 51 de membri, Garda Naţională de aici avea 35 de gardinei. Comandantul gărzilor din zona Cehu a fost Mihail Pop, avocat în Cehu.

Tămăşeşti, la 1920

Societatea Culturală „Tinerimea din Ulmeni şi jur“ înfiinţată de Florian Ulmeanu, în 1923, atrage personalităţi locale de prestigiu cu mare influenţă la acea vreme: Elena Pop Hossu-Longin (preşedinta de onoare a societăţii), Laurenţiu Bran – preşedintele Despărţământului Băseşti al ASTRA, prof. G. Matieşanu – prefectul Sălajului. Din raza de acţiune a societăţii făceau parte 15 sate, printre care şi Tămăşeşti. Scopul societăţii: renaşterea românilor. (Pamfil Bilţiu – O istorie a culturii maramureşene, pag. 177)

Pălinca de Tămăşeşti

Pălinca de Tămăşeşti a devenit renumită în perioada comunistă. O familie din Ariniş a plecat, prin anii ‘50-’60, la Bucureşti cu „treburi de rezolvat”. Printre „darurile” duse în capitală s-a aflat şi pălinca de Tămăşeşti, „curată de fructe”.
Pălinca de Tămăşeşti era şi în “epoca de aur” şi a rămas şi după Revoluţia din 1989, o „monedă forte”. Dacă cineva avea de rezolvat o problemă, la judeţ sau la Bucureşti, sau era nevoie de un protocol şi se dorea o pălincă bună, se ducea în Tămăşeşti.
Secretul pălincii era, şi este în continuare, materialul din care este făcut cazanul în care se distilează prunele, care trebuie să fie din cupru curat, şi apoi vodca.
Astfel Tămăşeştiul a devenit renumit prin pălinca sa. Vestea a mers până în Sălaj şi Satu Mare, de unde veneau oameni, cu borhot de prune, să-şi facă o pălincă curată, de 52 de grade.
În Tămăşeşti, nu s-a făcut ţuică în afară de fructe. Pentru că nici cel care fierbea nu-ţi dădea voie să foloseşti orice „marfă”. Accepta prune, mere şi struguri. Altceva nu fierbea, pentru că se „deteriorează” calitatea cuprului din cazane.
După fiecare fierbere, toate instalaţiile erau spălate. Fiecare om se uita cât de curat e cazanul când începea să fiarbă, deoarece nimeni nu doreşte să-şi strice calitatea pălincii. Se merge pe principiul “puţin, dar bun”.
Din păcate, acele vremuri au cam apus.

Adevăr sau legendă…?!?…
Un loc secret de întâlnire al lui Nicu Ceauşescu

Pălincia din satul Tămăşeşti a fost, timp de câţiva ani, un loc secret de întâlnire al lui Nicu Ceauşescu cu prietenul său Ioan Traian Ştefănescu, fost lider UTC la Bucureşti.
La vremea când se întâlneau, în Tămăşeşti, Ştefănescu fusese transferat şi era prim-secretar judeţean la Sălaj. Se pare că Elena Ceauşescu nu-l agrea pe Ştefănescu şi credea că are o influenţă nefastă asupra fiului ei, într-o încercare de a-i controla anturajul acestuia din urmă.
Încercând să scape de Securitatea pusă pe urmele lui, cam de două ori pe an, Nicu Ceauşescu venea să se „ascundă” la pălincie, amestecându-se printre ţăranii din zonă, care fierbeau pălincă, mâncau slănină cu ceapă şi cartofi copţi în jar, retrăgându-se într-un colţ ca să discute cu prietenul său neagreat de academiciană.
Oamenii îşi aduc aminte că la întâlnirile lor apăreau şi nişte ţărani mai ciudaţi, securişti deghizaţi în săteni, care încercau să tragă cu urechea la ceea ce discutau cei doi.
Pălincia, renumită în zonă, se afla pe Valea Tămăşeştiului. Nu se ştie dacă datorită renumelui, a corectitudinii pălincarului, ori probabil a pilelor „de sus”, pălincia a scăpat de „prohibiţia ceauşistă” şi nu a fost închisă.
Secretarul Comitetului Comunal UTC de atunci, Mihai Molnar, îşi aminteşte că a avut ocazia să-l întâlnească pe Nicu Ceauşescu şi cu ocazia altor evenimente şi spune că acesta a fost deosebit de amabil cu delegaţia din Tămăşeşti, discutând cu ei, acordându-le atenţie.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.