Martirii închisorilor comuniste, comemoraţi în Baia Sprie

0
54

Memoria marelui duhovnic al neamului, părintele Iustin Pârvu şi a martirilor din temniţele comuniste a fost cinstită în 14 septembrie, de Înălţarea Sfintei Cruci la paraclisul ridicat în zona unde a existat mina din Baia Sprie. Prin jertfa lor, făcută în numele lui Iisus Hristos, “neamul românesc a urcat o nouă treaptă de lumină în Împărăţia lui Dumnezeu”, spunea părintele Iustin Pârvu. Evenimentul din Baia Sprie a început cu o slujbă religioasă de pomenire a celor trecuţi prin “suferinţa din adâncuri”. Apoi au urmat momentele de evocări.

“Când îl ai pe Hristos cu tine… nu simţi durerea, dorul de cei dragi”

Preotul Nicolae Breban a asemănat trăirea celor care au câştigat rugăciunea în închisorile comuniste cu simţirea Mariei, sora lui Lazăr, acolo unde poposise Mântuitorul Iisus Hristos. “În această minunată şi binecuvântată zi de Dumnezeu, fiind aici, ne punem întrebarea ce este de folos pentru sufletul nostru? Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne răspunde: atunci când a poposit la casa familiei lui Lazăr. Lazăr avea două surori: Marta şi Maria. Şi atunci Marta se silea să facă ospăţ mare şi mare sărbătoare pentru că a ve­nit Hristos la ea în casă. Nu la oricine a poposit Hristos. Maria, însă, şe­dea lângă picioarele lui Iisus Hristos şi asculta cuvintele Lui, trăia ceea ce spune, simţea, deja trăia Împărăţia lui Dumnezeu din lumea aceasta. Atât de cuprinsă era de cuvinte încât a uitat de mâncare, de rudenii, de neamuri… Considerăm că cei care au pătimit aici şi au trecut prin calvarul muncii forţate, nu au fost forţaţi, ei nu au simţit forţarea muncii pentru că şi-au ales partea cea bună. Când îl ai pe Hristos cu tine, trăieşti aşa cum a trăit Maria. Nu simţi durerea, dorul de cei dragi, nu simţi foamea, greutatea, simţi o bucurie de nedescris ce nu poate fi exprimată de cei din jur, ci doar de cei care au experimentat-o”, a accentuat preotul Nicolae Breban.

“Te binecuvintez să duci mai departe mesajul generaţiei noastre”

În cadrul evenimentului, preşedintele Asociaţiei Pro Activ Memoria, Ioan Chertiţie, fost gardian în mina din Baia Sprie, şi-a amintit de momentul în care l-a cunoscut pe părintele Iustin Pârvu. A simţit sfinţenia acestuia şi vrea să facă ascultare până la capăt faţă de bătrânul cu barbă argintie, ochi albaştri, scrutători, dar blând şi iubitor asemeni lui Hristos. “Am mers degajat la chilia părintelui Iustin Pârvu cu gândul de a face un film despre Valeriu Gafencu… Când am intrat acolo, ajungem la primul etaj, intrăm…Pe un fotoliu de lângă geam stătea părintele Iustin. Cu paşi legănaţi, împleticiţi, mă apropii de el… Eram de-a dreptul copleşit de emoţie, de sfială, de teamă. Mă simţeam ca atunci când Iisus m-a trezit din somnul spiritual, de pe patul păcatelor. Apoi un ciudat sentiment de vinovăţie mi se întipăreşte în suflet. Mă apasă, mă doare. Părintele cu părul şi barba argintii radia bunătate şi înţelepciune ca un sfânt bizantin. Avea o stare de bunătate lăuntrică şi fără nicio îndoială Hristos era prezent în el. Mă aflam faţă în faţă cu cel mai mare duhovnic al ţării. Îngenunchez la picioarele lui. Îi sărut mâna dreaptă, apoi izbucnesc într-un plâns zgomotos, însoţit de lacrimile sincere şi sfinte ale căinţei. În câteva secunde cât a durat această stare în mintea mea se derulau secvenţe din viaţa de gardian de pe secţiile de deţinere când am fost un slujitor devotat al satanei. Simţeam că am nevoie de iertare pentru toate păcatele comise. Părintele a înţeles imediat acest lu­cru. Mi-a mângâiat cu duioşie faţa brăzdată de lacrimi, cu degete îngereşti…M-a privit cu ochii săi mici şi vioi, de un albastru ireal, m-a strâns de braţ în semn că pot să mă ridic. Apoi o pace divină a alungat haosul din sufletul meu, alinându-mi durerea remuşcărilor. A fost prima întâlnire şocantă cu părintele. De atunci am mai mers de câteva ori la părintele. După ce a vizionat filmul Gardianul, a înţeles mai bine ce se întâmplă cu mine. La a treia întâlnire, părintele mi-a dat misiunea: Te binecuvintez să duci mai departe mesajul generaţiei noastre şi să mergi pe urmele martirilor din închisorilor comuniste, con­ştient că prin fiecare din cei care a căzut jertfă în numele lui Iisus Hristos, neamul românesc a urcat o nouă treaptă de lumină în Împărăţia lui Dumnezeu”, a relatat Ioan Chertiţie.

“Să reflectăm asupra trecutului”

La manifestare au fost prezente şi autorităţile locale. A participat şi primarul oraşului Târgu Ocna, cu care Baia Sprie este înfrăţit, Ştefan Silochi. De asemenea, a luat cuvântul primarul oraşului Baia Sprie, Sebastian Alin Bârda care a punctat că “toţi care au suferit sau au murit în mina Baia Sprie, sau în alte mine, lagăre comuniste au făcut-o pentru a avea noi un cuvânt azi, să putem vorbi, să putem zâmbi, să ne putem trăi viaţa în libertate, să fim un popor român puternic, să avem dreptul să ne cântăm cântecele şi să ne simţim bine împreună”. Pe de altă parte, cei prezenţi au atras atenţia că “e nevoie să reflectăm asupra trecutului, să îi învăţăm pe tineri să cunoască trecutul, precum şi greşelile de odinioară, să nu se mai repete”. Cei prezenţi au avut parte la final de o agapă frăţească, o contribuţie în acest sens aducându-şi fostul primar al oraşului Baia Sprie, Dorin Paşca.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.