Cu autocarul prin Europa

1
311

În vara care a trecut, în cursul lunii august, am făcut o lungă călătorie, 13 zile cu autocarul, pe itinerarul Ungaria-Slovacia-Polonia-Lituania-Letonia-Estonia-Finlanda şi retur. Plecarea a fost din București, iar grupul a fost format din turiști din toată țara. Eu m-am alăturat grupului în Arad, ultimul punct de îmbarcare. O parte din grup avea să ni se alăture la Varșovia, venind până acolo cu avionul.
În prima zi, am călătorit până la Budapesta, unde am avut prima cazare. Din punct de vedere turistic, a fost o zi fără obiective de vizitat. O prezentare a Ungariei din punct de vedere istoric, geografic, cultural, economic, social a fost făcută de ghidul care ne-a însoţit, la microfonul autocarului.
A doua zi, am pornit după micul-dejun, având ca destinație Cracovia. După intrarea în Slovacia, am traversat orașele Zvolen şi apoi Banska Bystrica. În aceste două localităţi, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, s-au dat lupte grele și au murit foarte mulți soldați români. Un monument din Zvolen cinstește memoria soldaților români care au sfârșit acolo.
În jurul prânzului, am ajuns în stațiunea slovacă Donovaly. O stațiune turistică montană, 972 m altitudine, din munții Tatra, cunoscută mai ales pentru pârtiile de schi. La un restaurant cu autoservire, am primit masa de prânz. Un meniu destul de divers şi foarte obișnuit din punctul de vedere al bucătăriei pentru noi, românii, cu porții generoase și prețuri decente. O bere bună a completat meniul, apoi am făcut mici cumpărături, câteva fotografii și ne-am dus mai departe. Am continuat drumul prin munții Tatra, Parcul Na­țio­nal Tatra Mică, și în­cet-încet am ajuns la gra­nița cu Polonia.
Chiar în graniță, am făcut o nouă oprire pentru că cei mai mulți au vrut să schimbe euro în zloți, dar și pentru alte nevoi… Era o casă de schimb, în limba poloneză kantor, chiar acolo. Nu este deloc obligatoriu și nici necesar să ai zloți, deoarece peste tot se poate plăti cu cardul și este foarte comod. Eu, de pildă, nu am avut deloc zloți și doar o singură dată n-am putut plăti cu cardul, la un chioșc de în­ghețată, dar mai încolo, la câteva zeci de metri, era un altul care avea POS.
Am mers mai departe și după-amiază, în jurul orei 17, am ajuns în Cracovia. Cracovia este al doilea oraș ca mărime al Poloniei, un important centru economic, cultural, universitar. A fost o lungă perioadă de timp capitala Poloniei. Am oprit în apropierea Castelului Wa­wel. Parcarea este la poalele colinei pe care se găsește castelul, lângă fluviul Vistula. De aici am început scurta vizită și turul pietonal prin Cracovia. Primul obiectiv: colina Wawel. O formaţiune stâncoasă, care a obligat Vistula să facă o schimbare de direcție de 90°. Castelul Wawel, care domină această colină, monument de arhitectură gotică, a fost reședință regală timp de mai multe secole. În prezent, este mu­zeu. Tot pe colină, în același perimetru cu castelul, se găsește și Catedrala Wa­wel, unde au fost înco­ro­nați regii Poloniei, iar în criptele acestei catedrale se află mormintele lor și ale altor personalități istorice poloneze. Un adevărat sanctuar național polonez. Continuăm vizita prin oraș pe Calea Regală, drumul care unește colina Wawel de centrul istoric al Cracoviei, Piața centrală Rynek Glowny este apreciată ca cea mai mare piață istorică din Europa. Atât această arteră, cât și piața erau foarte animate cu turiști și localnici. Era sâmbătă seara. Foarte multe trăsuri plimbau doritorii de asemenea plăcere. În multe din caleşti, erau non-europeni. În drum spre piața centrală, am oprit la Biserica Sfinților Petru și Pavel, monument reprezentativ pentru barocul polonez.
Ajunși în centru, am reţinut monumentele istorice din piață. Catedrala Sf. Maria, o construcție gotică cu două turnuri inegale. În unul din cele două turnuri, cel mai înalt, la fiecare jumătate de oră, un trompetist cântă o melodie care se întrerupe brusc, evocând un moment din secolul al XIII-lea, cînd trompetistul anunța atacul năvălitorilor, iar o săgeată mongolă i-a străpuns gâtul, omorându-l. Totul este în direct, nu-i o înregistrare, rolul trompetistului este jucat de un pompier, ne-a spus ghidul local. Această atracție turistică nu este ratată de nici un vizitator care ajunge în Cracovia. Mijlocul pieței este dominat de o construcție foarte veche, Hala comercială de postavuri din evul mediu. Ghidul spunea că pentru vremurile acelea această hală era ceea ce este pentru noi azi un mall. Alături, este turnul vechii primării. Tot în această piață, am văzut statuia lui Adam Mickiewicz, personalitate marcantă a literaturii poloneze. Toată piața este înconjurată de clădiri istorice cu o arhitectură deosebită. De fapt, Cracovia centrală este istorie la fiecare pas. Privim, admirăm, fotografiem. La vizita precedentă, din 2016, turul pietonal a fost ceva mai lung, am vizitat mai multe obiective turistice și am avut un ghid local care vorbea foarte bine limba română.
Revenim la autocar și până să plecăm stăm pe faleza Vistulei și admirăm Castelul Wawel în bătaia ultimelor raze de soare aflat la asfințit, dar și Vistula, pe care navigau multe ambarcațiuni de agrement. Ne urcăm în autocar și mergem la hotel. Un hotel aflat într-o periferie a Cracoviei. La intrare, suntem întâmpinați de o atmosferă de petrecere. În restaurantul hotelului, era o nuntă, tocmai se cânta și se dansa cancan. Ne ca­zăm și chiar ne odihnim. Deși nunta a continuat până târziu în noapte, în hotel a fost liniște. (va urma)
Dariu REMEŞ

1 COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.