IOAN VOICU – borna 70

1
49

În urmă cu șapte decenii, la 15 octombrie 1949, la o aruncătură de băț de Baia Mare, în Finteușu Mic, s-a născut baladistul Ioan Voicu. Misterioasa așezare din Țara Codrului a dat, așadar, Poeziei un autor de excepție.
Primele creații au fost scrise într-un ,,spațiu” special amenajat de creator. Într-un nuc din grădina casei sale și-a făcut din două scânduri masa de lucru. La lumina unui felinar și a patru lumînări, scria noapte de noapte. Cei din preajmă se minunau de cum stătea cocoțat între ramuri poetul. Acestuia nu-i păsa. Ioan Voicu scria …
,,Rău mă dor ochii, mă dor/ De durerea frunzelor … Și mă fac și iar mă fac/ Vînt de brad și vînt de fag”, – au făcut din ,,Balada fulgerată de vînt” pe o linie melodică excepțională a folkistului Valentin Moldovan o piesă remarcabilă în domeniu. Un șlagăr național, pe drept cuvînt.
În curînd își va publica cel de-al cincilea volum de versuri. Lumea așteaptă cu nerăbdare.
Așa că, ‘nainte-nainte, Bâtrîne baladist!…
Valeriu SABĂU

Baladă singurătății

Sînt mai singur ca oricînd/ și mă zbat și mă frămînt/ de durere plec cu mine/ și nu știu ce-mi mai rămîne/ numai eu așa mă simt/ singur, Doamne pe pămînt/ și mai greu și mai ușor/ îmi duc viața pînă mor/ sînt mai singur pe pămînt/ și mă zbat și mă frămînt.

1 COMENTARIU

  1. Țara Chioarului, de fapt. (Și apropo de Codru! Codrul n-a fost niciodată „țară”; Codrul e zonă; „țări” existau doar în depresiuni).

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.