Corul Bisericii din Desești

0
68

Departe fiind de meleagurile natale, îmi vin în minte momente din copilăria fericită pe care am avut șansa să o trăiesc în satul Desești, la poalele munților Gutâi. Multe dintre ele se leagă de bisericuța de lemn, alături de care am crescut, duminică, de duminică, împreună cu bunica. Închin aceste rânduri corului bisericii Cuvioasa Paraschiva, Desești, exprimându-mi admirația și mulțumirea.
Aveam trei ani când am mers prima dată la biserică. De fapt, cred că aveam mai puțin, dar nu este cu putință să îmi amintesc. Niște scări din lemn de brad, înalte (…îmi era așa frică să nu cad de pe ele), care duceau undeva sus, la Înălțare. Un pod, îmbrăcat în haine țărănești și un brâu din lemn, cu o priveliște spre un loc magic, undeva acolo jos. Mă fascina acea priveliște. Dar nu reușeam să o admir, eram prea micuță….Și plângeam. Eu voiam „să ajung la brâu”. Bunica, Dumnezeu să o ierte, a găsit soluția: a luat banca pe care trebuia să se odihnească femeile la predică și mi-a pus-o sub picioare. Iar de atunci, banca mă aștepta acolo, în fiecare duminică, ca să mă pot minuna de slujba părintelui Sigartău.
Sunt primele mele amintiri legate de corul din Desești. Ca orice copil, eram la anii când descopeream lucruri, când tot ce vedeam, auzeam și simțean avea să aibă un mare impact ulterior asupra caracterului meu; educația primită în cei șapte ani de acasă te urmărește, inevitabil, pe tot parcursul vieții. Și am descoperit biserica. Am învățat Sfânta Liturghie pe de rost, fără să-mi dau seama. Am memorat fiecare vers melodios al cântecelor bisericești, pe care le fredonez și astăzi, de fieacare dată când e sărbătoare și le aud prin agitația de oraș, trecând pe lângă o biserică. Pentru mine, cântările Sfintei Liturghii au fost și vor rămâne cântecele copilăriei.
Corul Bisericii Desești își are originile în jurul anului 1950, pe vremea preotului Dragoș Eugen. Acum se cuvine să pomenim toate femeile din comitet, cele de odinioară, cele de azi, și cele din viitor, care încă țin viu corul Bisercii Desești. Am să încep cu o parte dintre cele trecute la cele veșnice, cele cărora corul există astăzi și care au dus o viață jertfită, pentru biserică, după cum urmează: Ioana lui Breban, Pălăguța Todosâii, Ioana lui Doboș, Nița Pinteanului, Todosâia Ciopii, Ioana lui Todoru` Lupului. Am lăsat-o la urmă pe bunica, Maria Tupiță, al cărei nume diminutivat îl port cu mândrie. Simt că orice aș spune despre ea acum, când conturez acest articol, ar fi prea puțin. Locul gol lăsat în cor nimeni nu ți l-a putut ocupa, dar tot locul gol pe care l-ai lăsat în inima noastră, este mult mai mare. Le amintim și pe cele care până de curând au fost corătorițe, în numele eforturilor depuse pentru Biserica Desești: Ileana Pop, Lenuța Costi, Maria Roman, Ioana Roman, Irina Fița.
Când vedeam și auzeam „fetele” că mergeau la școli la oraș, în Baia Mare, iar jumătatea de brâu din cor le simțea lipsa, cumva știam că odată, le voi călca pe urme. Odată și eu voi pleca, și voi veni rar, la sărbători mari…și-mi va fi dor. Au venit acele vremuri, sunt departe, dar duminca… tot cântecele corului de la Desești îmi vin în gând și pe buze, pentru că… le port în suflet. Dar tot îmi e dor…
Continui șirul corătorițelor din Desești cu cele care țin corul în picioare încă, cele care au fost și ele cândva ucenice, iar acum încearcă să insufle și celor mai tinere această dragoste pentru cântul bisericesc: Maria Sigartău, Luminița Ardelean, Viorica Pop, Nița Pop, Irina Pop, Maria Roman, Lenuța Drăguș, Mărioara Pop, Părasca Malina, Ileana Verdeș, Anuța Pășcan, Parasca Verdeș, Pălăguța Roman, Anuța Verdeș, Ileana Pop, Maria Got. În numele tuturor, aduc mulțimiri speciale, Vioricăi Pop, cea care a scris toate caietele de mână, caiete cu sute de pricesne bisericești, pe care promitem să le păstrăm ca un tezaur de neprețuit.
Mă îndrept către cele mai tinere, care au avut curajul și plăcerea să se alăture corului din Desești, pentru a duce mai departe și a insufla, la rândul lor, generațiilor și mai tinere: Ioana Bohotici, Parasca Pop, Ioana Boloha, Rozalia Pîrja, Zamfira Ioaneș, Ioana Opriș, Maria Roman, Ileana Roman. Și închei cu cele care dau semne că vor continua: Monica Roman și…eu. Îndrăznesc să mă pun și eu pe această listă pentru că drumul vieții face cale întoarsă mereu, la un moment dat, spre acasă, de unde a pornit.
Fie numele Domnului binecuvântat, de acum și până în veac. Aliluia! Cum se încheie în cântesc evlavios Sfânta Liturghie. Amin.

Măriuța POP

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.