S-au scurs pe nesimțite trei ani de când părintele nostru duhovnicesc, ÎPS Justinian Chira, a plecat să ne aștepte la poarta raiului. Preoții, monahii și credincioșii nu l-au uitat pe cel care i-a mângâiat și i-a îmbărbătat de atâtea ori în necazuri, tulburări sau griji.
De aceea, ieri, 30 octombrie, la trei ani de la plecarea la Domnul a arhiepiscopului Justinian, mulțime de clerici și mireni s-a adunat în locul de suflet al ierarhului, în muntele cel sfânt al Rohiei.
Toți au venit să înalțe la cer o rugăciune pentru “voievodul spiritual” al Maramureșului, dar mai ales pentru a-i mulțumi pentru dragostea pe care a avut-o de-a lungul vieții și care s-a prelungit și în veșnicie.
“Era un părinte bun și blând…”
La Mănăstirea “Sfânta Ana” din Rohia, ieri, 30 octombrie, a fost săvârșită Sfânta Liturghie de un sobor de preoți și diaconi în fruntea cărora s-a aflat PS Timotei Sătmăreanu, arhiereul-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului. La slujbă a asistat și episcopul Maramureșului și Sătmarului, PS Iustin, cel care a parcurs 22 de ani de slujire împreună cu ÎPS Justinian. Atmosfera de emoție a fost întregită de cântul bizantin al grupului psaltic “Theologos”, condus de arhid. drd. Adrian Dobreanu.
În cuvântul său de învățătură, episcopul Maramureșului și Sătmarului, PS Iustin, a amintit câteva dintre momentele importante din viața arhiepiscopului Justinian. În 12 martie 1941, tânărul Ioan pe atunci intra pe poarta mănăstirii Rohia. De atunci avea să nu mai privească niciodată înapoi spre viața lumească. A ales să slujească Biserica lui Hristos cu râvnă, cu jertfelnicie, dar mai ales cu multă iubire. Și-a închinat vieții monahale 75 de ani din cei 96 de ani de viață. Nu a părăsit Rohia niciodată, nici atunci când a rămas singur în urma izgonirii din mănăstire a fraților săi. În ultimii 7 ani, chilia sa devenise loc de pelerinaj.
“Era un părinte bun și blând, îi dezlega pe toți și îi liniștea pe toți pentru că tulburarea duce la depresie. În ultimii 7 ani, la ușa chiliei sale era mereu un pelerinaj. Veneau preoți, monahi, credincioși și credincioase. Pe toți îi primea, îi sfătuia și îi mângâia și îi elibera de multe traume. Acesta era ÎPS Justinian. De aceea ne adunăm aici în fiecare an în ziua plecării sale din lumea aceasta”, a punctat PS Iustin. Acum, “patriarhul” maramureșenilor stă de veghe la poarta raiului. “Înainte de a pleca, ÎPS Justinian ne-a spus că ne va aștepta la poarta raiului. Acest lucru are două înțelesuri. Ne așteaptă dincolo, la poarta raiului când vom merge din lumea aceasta, dar ne așteaptă și la poarta raiului, adică aici la Rohia. Pentru el, Rohia era raiul lui. Și pentru noi, Rohia e un colț de rai”, a mai spus episcopul ortodox maramureșean.
O nouă ediție din “Pastorale”
Tot ieri, 30 octombrie a fost lansat volumul “Pastorale”, ediția a treia. Cartea include cuvintele ÎPS Justinian adresate clerului și credincioșilor. “ÎPS Justinian este mereu viu pentru că altfel nu ar fi avut această capacitate de a ne aduna pe toți aici ca să îi mulțumim pentru rugăciunile adresate lui Dumnezeu, să îi mulțumim pentru sfaturile pe care ni le-a dat tuturor. Pe de altă parte, iată, primim și cuvântul scris. E a treia ediție din Pastorale pentru că cererea e în continuare foarte mare”, a spus preotul Cristian Ștefan. La final, la mormântul arhiepiscopului Justinian a fost oficiată slujba parastasului.
