Lacrimi şi emoţie la vizionarea filmului “Între Chin şi Amin”

0
56

Un film despre cutremurătorul “Experiment de la Piteşti” a fost adus în faţa băimărenilor, în zilele de 1 şi 4 noiembrie. “Între Chin şi Amin”, regizat de Toma Enache, vorbeşte despre o perioadă cumplită din istoria poporului român care a lăsat în urmă lacrimi, durere fără margini şi traume. Era vremea când elita României era distrusă prin întemniţarea în diferite penitenciare din ţară sau în lagăre de muncă forţată. Închisoarea din Piteşti a fost spaţiul în care s-au produs cele mai mari orori, torturi pe care mintea omenească nu şi le poate imagina. Mulţi dintre cei închişi aveau o singură “vină”: credeau în Dumnezeu şi nu puteau accepta regimul care li se impunea, un regim fără frică şi iubire de Dumnezeu.

“Mărturie despre rezistenţă prin credinţă, onoare şi iertare”

Filmul “Între Chin şi Amin” se doreşte a fi un omagiu “adus tuturor oamenilor care au suferit în temnițele comuniste în perioada 1945-1989, o mărturie despre rezistență prin credință, despre onoare și iertare”. Producţia aduce în fața spectatorilor o poveste tulburătoare de viață, petrecută într-una din cele mai crunte perioade din istoria modernă – reeducarea din pușcăriile comuniste. Filmul are la bază întâmplări reale “care m-au marcat puternic atunci când le-am aflat, indiferent că s-au întâmplat în închisoarea din Sighet, în cea din Piteşti sau în altă parte”, mărturiseşte regizorul Toma Enache. Filmul redă doar o mică parte “din chinul şi aminul” petrecut la Piteşti.
“Ce aţi văzut aici e doar o mică parte din chinul şi aminul desfăşurat la Piteşti în perioada 1949-1953, mai exact reeducarea, dar filmul ocupă perioada 1949-1964. Este o esenţializare a mai multor întâmplări petrecute în acea perioadă. Despre Piteşti cu cât citeşti mai mult, cu atât te îngrozeşti mai mult. Ce aţi văzut în această seară este doar o mică parte din ororile şi nenorocirile care s-au petrecut acolo. Filmul acesta a fost făcut ca un omagiu în memoria ce­lor care au pătimit acolo, nu ca o răzbunare. Discutăm despre elita României care a fost închisă în acea perioadă. Poate unele lucruri par de neconceput, dar să ştiţi că a fost şi mai crunt”, a declarat Toma Enache, prezent în Baia Mare la ambele proiecţii.

Suferinţa există în viaţa tuturor, dar toţi trebuie să ne bucurăm de Viaţă

Regizorul producţiei a mai punctat că a încercat să creeze un echilibru în momentul în care a realizat filmul. A vrut să demonstreze că orice om are parte de suferinţă, dar şi de bucurii. “Am încercat să echilibrăm şi să arătăm că viaţa, indiferent de perioadă, indiferent de regim, are părţi frumoase, dar şi părţi grele. Cred că viaţa noastră, a tuturor, dacă o analizăm, are lucruri frumoase, dar şi mai puţin frumoase, lucruri grele, dar şi mai puţin grele. Cred că fiecare din noi are de trecut o suferinţă în această viaţă, la fel cum fiecare ne putem bucura de lucrul frumos care este Viaţa”.
Pe de altă parte, Toma Enache a mărturisit că îşi doreşte ca literatura despre închisorile comuniste să fie mai mult studiată pentru că e o pagină de istorie de mare forţă ce ne aduce în faţă adevărate modele. În plus, “ar trebui să avem o memorie mai puternică, să vedem ce putem face să nu se mai repete astfel de lucruri”.
“Mi-aş dori atât de mult să citiţi din ce s-a scris despre închisorile comuniste. Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa şi-a tăiat venele pentru a scoate limfa din sânge şi astfel să îl salveze pe colegul său de celulă. Valeriu Gafencu şi-a donat medicamentele pastorului Richard Wurmbrand, de altă confesiune religioasă, căruia i-a salvat viaţa cu preţul vieţii lui. Astfel de oameni au fost acolo. Îmi era jenă că nu avem un film despre astfel de oameni fabuloşi. Mă bucură că am fost cel care am realizat filmul pentru memoria lor”, a mai spus regizorul.

Să ne regăsim liniştea interioară

La proiecţia filmului a fost prezent şi actorul din rolul principal, Vali V. Popescu, care impresionează prin interpretarea sa încărcată de emoţie. El spune că după acest rol a dobândit o mai mare linişte interioară. “Noi, când avem un disconfort oricât de mic, încercăm să găsim vinovaţii. De ce mi se întâmplă mie asta? De ce păţesc eu? Şi avem nişte probleme chiar inexistente uneori. După ce am trecut acea mică parte de la filmări, m-am debarasat total de acele probleme. Am dobândit o li­nişte interioară foarte mare. Dacă am dobândi-o cu toţii, viaţa noastră ar decurge mult mai frumos”, a spus Vali V. Popescu.
Coscenarista, Elena Enache, a revenit în Baia Mare după 22 de ani de la absolvirea liceului. Ea a afirmat că “mă bucur că nu am revenit cu mâna goală. Sunt onorată de prezenţa în sală a fiicei unui fost deţinut politic. Mi-a spus că are emoţii, că a stat mult pe gânduri dacă să vină sau nu să vadă filmul pentru că tatăl ei i-a povestit despre viaţa din închisoare”.
La finalul proiecţiei, spectatorii au putut să adreseze întrebări echipei de actori şi regizorului. Dacă la începutul filmului, prin mintea celor prezenţi se învârteau o sumedenie de întrebări, la final nu a mai fost loc de cuvinte. Au rămas doar lacrimile, o emoţie puternică şi o inimă răscolită de durere pentru cei care au suferit, mulţi dintre ei tineri şi nevinovaţi, dar demni. Filmul “Între Chin şi Amin” are şi o pagină de facebook unde puteţi urmări toate noutăţile şi programul viitoarelor proiecţii.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.