Maria Mihali, “economista” ce cucereşte inimile alături de Grupul Iza

0
3027

Are o voce caldă ce reuşeşte să sensibilizeze şi cea mai împietrită inimă. În plus, are o prezenţă încântătoare ce nu te lasă indiferent atunci când apare pe scenă. Maria Mihali s-a apucat târziu de cântat. Îi plăcea să improvizeze în faţa oglinzii, încă de când era o copilă, şi să îşi imagineze de atunci cum ar fi să cânte pe o scenă adevărată. Abia pe la 18 ani s-a apucat serios de cântat, iar rezultatele au apărut rând pe rând. În plus, a abordat o gamă variată de genuri: de la muzică uşoară, folk, pricesne până la folclor. Acum cântă cu artişti de renume din Maramureş: grupul Iza, alături de care a colindat pe mai multe meridiane ale lumii. În paralel cu cântatul, tânăra artistă studiază şi la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, specializându-se în ştiinţe economice.

“Dumnezeu mi-a făcut o surpriză” când m-am apucat de cântat

R: În ultimii ani, numele tău a fost frecvent rostit pe scenele muzicale. Cum a început povestea ta muzicală?
M.M.: Cumva Dumnezeu a ales să îmi facă o surpriză. Nu am cântat dintotdeauna, deci nu credeam și nu îmi imaginam ce avea să urmeze. El a ales să îmi scoată în cale, spontan și uimitor, această pasiune, care s-a dezvoltat și azi a devenit parte din mine, fără de care nu mi-aș închipui viața în continuare. Ascultam de mică muzică acasă, dar nu îmi imaginam că aş putea cânta şi eu. Stăteam în faţa oglinzii cu un microfon improvizat şi îmi imaginam că le cânt oamenilor. Pe la vârsta de 18 ani am început să cânt. Părinţii mei au fost primii care s-au bucurat şi m-au susţinut necondiţionat. Tatăl meu a avut tangenţe cu muzica şi eu eram cumva împlinirea visului său muzical. Tatăl meu a cântat şi la saxofon şi vocal.
R: Ce ai cântat prima dată?
M.M.: Eram la o petrecere cu nişte prieteni şi am cântat o piesă internaţională. Ei au observat că aş avea calităţi, m-au încurajat şi mi-au spus: Maria, trebuie să cânţi.
R: Treptat ai început să faci paşi mai serioşi în plan muzical…
Discutând cu părinţii mei am ales să urmez nişte cursuri. Apoi m-am înscris la Şcoala Populară de Artă la doamna Voichiţa Regoş care a însemnat enorm şi înseamnă în continuare mult pentru mine. Ea şi-a pus amprenta pe plan muzical. Apoi viaţa a luat o altă turnură. Mă aflam la o nuntă, la un prieten de familie. Cei care mă cunoşteau ştiau că am început să cânt. Ei au insistat să cânt. Am avut emoţii mari. La acea nuntă cânta şi grupul Iza. A fost primul nostru contact. Eu am cântat două cântece atunci, dintre care o doină: Mamă, numai o fată ai. Ei au fost încântaţi de ce au auzit. A urmat şi propunerea cu privire la colaborarea noastră. De cinci ani suntem împreună.

Alături de Grupul Iza, “cea mai însemnată Academie de muzică”

R: Cum e să cânţi cu grupul Iza, un grup care a colindat prin întreaga lume?
M.M.: E greu să găsesc cele mai potrivite cuvinte pentru ei. Consider că a fost cea mai însemnată Academie de muzică ce mi-a fost dat să o încep, în momentul în care i-am cunoscut. Ei m-au învățat ce înseamnă folclorul cu adevărat. Mi-au ieșit în cale în momentul cel mai potrivit și când aveam cea mai mare nevoie. Astăzi, drumul meu e frumos doar datorită lor! Am fost un copil speriat de drumul pe care-l porneam, dar ei mi-au arătat atâta respect încât a devenit ca un scut în viaţa aceasta muzicală.
R: Aş vrea să ne aminteşti câteva dintre locurile speciale unde ai cântat
M.M.: În 1 decembrie 2017 am fost în Irak, împreună cu Grupul Iza. Acolo am sărbătorit Ziua Naţională a României. În toamna anului 2018, am participat la festivalul ”Din dragoste pentru frumos”, organizat la Paris, în parteneriat cu Mitropolia Europei Occidentale și Meridionale, în frunte cu Înaltpreasfințitul Părinte Iosif. Alt eveniment frumos și încărcat de amintiri. Am avut multe spectacole şi în ţară.

Câştigătoarea trofeului Festivalului “Lucreţia Ciobanu”

R: Mai trebuie să amintim un alt moment important. Eşti cea care a adus acasă Trofeul “Lucreţia Ciobanu”.
M.M.: A fost o importantă ușă care s-a deschis atunci pentru mine, dar a însemnat în același timp și o confirmare că ceea ce fac e bine. Juriul a fost reprezentat de mari nume ale folclorului românesc, care au analizat fiecare aspect din reprezentația noastră, a concurenților. Așa au ales să îmi acorde mie Marele Premiu, chiar la prima ediție a Festivalului-concurs Lucreția Ciobanu, în aprilie 2016. A fost fără cuvinte, cu emoții mai mari decât aș fi crezut vreodată că pot să țin în sufletul meu. A fost seara mea, o seară pentru viața toată! A fost o recunoaştere şi mi-a deschis alte căi. De atunci, obiectivul meu a devenit tot mai puternic. Mi-am dat seama că asta îmi doresc să fac. După câteva săptămâni am fost la festivalul “Strugurele de Aur” unde am obţinut premiul al II-lea.

“Inimă, inima me’…”

R: Dacă la festivaluri ai cam renunţat, am observat că în mediul online ai diverse apariţii. Recent ai lansat piesa Inimă, inima me’…
M.M.: Melodia aceasta e una specială. A fost creată efectiv de mine şi domnul Ioan Pop. Muzica se creează cel mai intens atunci când cuvintele devin nefolositoare. Am şlefuit atent versurile, iar domnul Ioan Pop a ales melodia. De când a început să se schiţeze melodia, am ştiut că va ajunge să bucure sufletele. E o piesă de dragoste şi de dor. Am primit multe mesaje. A ajuns la inima oamenilor. Asta înseamnă muzica. Exact ce ai în inima ta, transmiţi celorlalte inimi, iar oamenii apreciază. E cea mai mare recompensă.

“Harul pe care mi L-a dat Dumnezeu: de a mă ruga prin cântec”

R: Ai cântat şi pricesne. Care e legătura ta cu Dumnezeu şi cum e să cânţi pricesne?
M.M.: Am avut parte de mult sprijin din partea Presfințitului Părinte Iustin, Episcop al Maramureșului și Sătmarului, căruia îi transmit toată recunoștința și prețuirea mea. Cu binecuvântarea Prea­sfinției Sale, în vara acestui an, am reușit să realizez ceva ce îmi doream de foarte mult timp. Am filmat pentru prima dată un clip la o priceasnă într-un loc special pentru mine, unde am crescut și am deprins efectiv dragostea pentru ceea ce fac astăzi. În Catedrala Episcopală Sfânta Treime din Baia Mare. Pricesnele au un efect anume pentru mine, dar şi pentru cei care le ascultă. L-am simţit mereu pe Dumnezeu foarte aproape de mine. Mama m-a crescut aproape de Biserică, de Dumnezeu. De vreo 8 ani sunt şi membră a corului catedralei, “Doxologia”. Întotdeauna am simţit o conexiune foarte puternică cu Dumnezeu atunci când interpretam pricesne. De fiecare dată când cântam pricesne, vedeam lacrimi în ochii oamenilor. E harul pe care mi l-a dat Dumnezeu, să mă rog nu numai prin rugăciuni, ci şi prin cântec. Mie îmi plac mult cântecele duioase, de aceea îmi plac mult şi pricesnele.
R: Eşti o artistă complexă. Iată, ai început cu muzica uşoară la o petrecere, ai continuat cu folclorul, ai cântat şi pricesne, dar şi folk. Ce înseamnă muzica folk pentru tine?
M.M.: Este un gen ce transmite la fel de multă duioșie și implică multă sensibilitate pentu a fi interpretat cu adevărat. Cred că de aceea mi-a intrat la suflet din prima clipă. Cel care mi-a făcut cunoștință, de fapt, cu folk-ul este un prieten bun, un om deosebit de talentat și înzestrat, Cosmin Lauran, de altfel și dirijor al corului Doxologia. Un proiect ce dorim mult să îl realizăm împreună este imprimarea unor cântece folk, în curând. Abia aștept!

“Muzica este bucurie, dar și pansament”

R: Cum a fost anul acesta pentru tine?
A fost un an rodnic, încărcat, uneori solicitant, dar frumos. L-am trăit cu multă chibzuință. E așa frumos să te oprești uneori pentru o clipă și să-ți reevaluezi drumul parcurs până în acel moment. Dacă simți un progres, cât ar fi de mic, dacă simți că ai crescut într-o oarecare măsură, simți împlinire, înseamnă că drumul e unul bun, că poți continua călătoria cu zâmbetul pe buze. A fost un an ce mi-a adus multe experiențe frumoase. Muzica m-a purtat prin locuri care au lăsat în urmă amintiri, învățături, oameni… ce vor rămâne veșnic în sufletul meu. Muzica înseamnă până în această clipă atât de multe încât am impresia că ne vor constrânge rău limitele interviului. M-a învățat de toate, nu doar cum să îmi aleg gama potrivită la un cântec. M-a făcut să realizez că însăși viața mea are nevoie să fie aranjată dupa o gamă anume. Așa cum am spus, zâmbesc și merg înainte cu bucurie și mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare clipă pentru tot!
R: Ce le transmiţi celor care te apreciază?
M.M.: În primul rând, vreau să mulțumesc din toată inima tuturor celor care îmi urmăresc activitatea, cei ce apreciază și primesc cu sufletul deschis tot ce doresc eu să transmit prin cântecul meu. Mesajele lor îmi dau putere, încredere și mă motivează să merg cu toată dragostea înainte pe drumul meu. Și mai vreau să transmit ceva. Să nu uităm că muzica este bucurie, dar și pansament. Ea ne răscolește sentimentele, amintirile, dar o face atât de frumos. Astfel că devine o mângâiere, dar mai ales un umăr de sprijin. În orice situație ne-am afla, să o lăsăm să ne intre în suflete, așa cu toată iubirea ei! Toate gândurile mele de bine, cu iubire, spre dumneavoastră!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.