Artista Livia Harpa și-a început noul an alături de maramureșeni

0
277

Artista de muzică populară, Livia Harpa, originară de pe Valea Mureșului, a ales să își petreacă sărbătorile de iarnă în spațiul încărcat de spiritualitate și tradiție al Maramureșului. Interpreta mărturisește că e îndrăgostită de Maramureș încă din 1993 atunci când a obținut premiul I la festivalul de folclor “Alină-te dor, alină” de la Cicârlău. Prea modestă pentru vremurile în care trăim, Livia Harpa iubește să cânte și să încânte inimile oamenilor. În plus, e șlefuitor de talente pentru micii artiști, în Toplița, acolo unde e și angajată a ansamblului profesionist “Rapsodia Călimanului”. Livia Harpa speră ca și în acest an să aibă colaborări frumoase, să fie invitată în cât mai multe spectacole, chiar și în Maramureș.

Maramureșul, în sufletul Liviei Harpa

R: V-ați petrecut sărbătorile de iarnă în Maramureș. Cum de ați ales această destinație?
L.H.: Eu sunt foarte atașată de această zonă, încă din 1993 când am venit prima dată la festivalul “Alină-te dor, alină”, de la Cicârlău, care a fost inițiat de marele interpret al cântecului popular, Nicolae Sabău. A fost pentru mine ca o rampă de lansare pentru că eram proaspătă interpretă a cântecului popular, angajată într-un ansamblu profesionist, Ansamblul Rapsodia Călimanului din Toplița. Cred că a fost printre primele mele festivaluri care a avut și un final fericit, am luat premiul I. Trofeul a fost câștigat de o altă interpretă, Marinela Zăgreanu-Istici, dar pentru mine a însemnat mult, pentru că mi-a deschis ușile radiourilor din București, Cluj. Am cunoscut specialiști care atunci erau foarte prezenți în festivaluri. Am considerat că am primit un gir mare din partea specialiștilor pentru a continua pe drumul frumos, dar spinos al folclorului. De atunci am rămas într-o legătură de suflet cu colegii mei din Maramureș, dar și cu amintiri frumoase pe care eu le-am trăit în scurtele mele popasuri. Întotdeauna veneam și mergeam repede, nu apucam să mă bucur prea mult de frumusețile acestei zone. Impresia pe care mi-am făcut-o stând aici e foarte plăcută.

“Oamenii încep să se întoarcă la tradiții”

R: Din punctul de vedere al tradițiilor, Maramureșul mai e în vârf?
L.H.: Cred că Maramureșul mai e încă foarte legat de moștenirea stră­moșească pe care o avem. Consider că e bu­nul cel mai de preț pe care îl poate avea un popor. Eu văd că se străduiesc din răsputeri să păstreze tradiția. Atâta timp cât pu­tem să îmbrăcăm portul popular, să mai interpretăm un cântec vechi face parte din dorința noastră de a duce mai departe tradiția. Oamenii încep să se întoarcă la tradiții. Ne dorim să ne întoarcem la lucrurile pe care le-am trăit cu tot sufletul. Pe noi, cei care am crescut la sate, ne încearcă dorul de a ne întoarce la ce a fost cândva în satul românesc. Acum satele noastre sunt îmbătrânite, tinerii nu mai trăiesc la sat, au mers în străinătate sau s-au stabilit în străinătate. Vrem să avem un contact viu cu glia noastră. Eu provin de pe Valea Mureșului Superior. Sunt născută în județul Mureș, dar trăiesc în Harghita de aproape 40 de ani. Acolo m-am stabilit după ce am plecat din satul meu natal, acolo mi-am început activitatea artistică. Din anii 90 am ajuns solistă a ansamblului profesionist de acolo, în urma susținerii unui examen. De acolo încolo toate s-au conturat altfel. Atâta timp cât ești angajat într-o instituție de cultură ești oarecum obligat moral să păstrezi o linie curată, să nu te abați de la direcția cea bună pe care trebuie să o urmeze un solist de folclor autentic. Atât cât am realizat a fost calitativ.
R: Inima românilor caută din ce în ce mai mult folclorul autentic?
L.H.: Sunt români care apreciază din ce în ce mai mult acele lucruri legate de tradiția străbună, dar mai e un segment de public care preferă mai mult lucrurile comerciale care nu sunt neapărat cu rădăcini în ceea ce este autentic. Nu putem judeca pe nimeni, fiecare are dreptul să aleagă ce îi place și ce ascultă. Dar tendința e aceasta de a se face o selecție riguroasă între ce este autentic, ce pleacă din vatra satului românesc, restul sunt făcături.

“Trebuie să lăsăm ceva în urma noastră”

R: Cum a fost 2019 din punct de vedere artistic?
L.H.: A fost frumos, aglomerat. Mă împart între două instituții de cultură. Sunt angajată la Ansamblul profesionist și lucrez în cadrul casei de Cultură cu un grup de copii pe care îi coordonez, încerc să șlefuiesc acel sâmbure de talent pe care l-a pus Dumnezeu în cei care au harul cântatului. Tinerii trebuie îndrumați, altfel sunt tentați să facă lucrurile după capul lor. Dacă sunt sfătuiți sunt ascultători și putem face lucruri frumoase. Vine o vreme când trebuie să faci un pas în spate și să scoți în față ce e mai promițător pentru că acesta e rostul vieții. Trebuie să lăsăm ceva în urma noastră.
R: Pentru acest an ce v-ați promis?
L.H.: Întotdeauna zic: ce o vrea Dumnezeu să fac, aceea voi face. Sigur că îmi doresc colaborări frumoase, înregistrări, albume, să avem spectacole. Contactul nostru cu publicul e pulsul nostru. Eu am fost invitată și în Maramureș, de colegii mei, Vasile Boiciuc-Rogneanu, Onișor Pop, Rafila Bărbos și de fiecare dată când am putut am răspuns cu mare drag acestor invitații pentru că îmi face mare plăcere să vin aici în Maramureș, să împărtășim din tradițiile noastre pentru că fiecare zonă are frumusețea ei. Și într-un spectacol dacă e varietate și evenimentul e mai diferit.
R: Ce le transmiteți iubitorilor de folclor?
L.H.: Tot binele din lume. Multă sănătate și să știe că noi ne dăruim cu tot sufletul nostru în spectacole când venim să ne aducem cântecele noastre. Aplauzele lor sunt pentru noi hrană sufletească. Îi așteptăm cu tot dragul să fie alături de noi. La mulți ani tuturor!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.