Criză demografică sau morală?

1
94

Fenomenul scăderii populației în Europa, în special datorat scăderii natalității este valabil și pentru națiunea română. Unii încearcă să justifice scăderea populației prin emigrație. Într-adevăr, mulți tineri pleacă cu gândul că își vor găsi locuri de muncă pentru asigurarea unui trai material mai bun pentru familie. Dar, angajându-se în servicii “robitoare” care le ocupă mult timp, nu le mai rămâne posibilitatea socializării, culturalizării, a vieții de familie și astfel uită și scopul vieții lor: procrearea de urmași. Chiar dacă unii dintre ei se hotărăsc să dea naștere unor urmași, aceștia devin cetățeni ai țărilor unde lucrează.

Familia ca “celulă de bază a societății” a suferit multe schimbări în rău. Răul începe cu învățarea greșită și obișnuința proastă a conviețuirii cuplurilor. Familia se întemeiază greu în “epoca democrației” greșit înțeleasă. Astfel că cei mai mulți tineri cred că au dreptul să facă ce vor cu viața lor. Încă de pe băncile școlilor li se spune că “e necesar să-și înceapă viața sexuală” dându-li-se tot felul de “rețete magice” prin care vor putea evita procrearea.
Ani de zile tinerii conviețuiesc ca “perechi de prieteni” sub același acoperământ, fără frâu în a duce o viață conjugală, dar făcând tot efortul, prin cele mai sofisticate metode de contracepție, să nu aibă copii. Când se hotărăsc totuși să întemeieze o familie (de multe ori la insistențele părinților sau al anturajului pozitiv) își dau seama că nu pot face copii.
Cauza și motivația cea mai plauzibilă este că sistemul endocrin-procreativ obstrucționat, prin abuzul moral-conjugal, a dus la sterilitate, la epuizarea germinației fiziologice.
Astfel, încep analize și intervenții care confirmă această situație, urmând a face toate eforturile pentru a avea copii, de cele mai multe ori apelându-se la însămânțări artificiale. Dacă aceste eforturi duc la o rezolvare fericită, “familia este salvată”, dar continuând drumul artificialului, nașterea are loc planificată, prin extragere cezariană. În acest fel, copilul va putea afirma când va ajunge la vârsta priceperii că “m-au născut” la data cutare și nu că “m-am născut”. S-ar putea concluziona ca o autocondamnare la sterilitate.

Urmările negative ale conviețuirii libertine a tinerilor duc, de multe ori, la separări încă înainte de căsătorie

Frecvent se întâmplă și fenomenul divorțului timpuriu al familiilor întemeiate după lungi “perioade de probări și cunoașteri bine reciproc”, fie din lipsă de copii, fie că deja “s-au plictisit” împreună și doresc să înceapă o altă aventură. Astfel, familia se distruge!
Dacă evoluția relațiilor dintre tineri s-a concretizat într-o familie fericită, urmează calculul cu numărul de copii: unul sau cel mult doi că “azi sunt foarte greu de crescut și educat”.
Părinții generației noastre ne povestesc ce greu era când erau ei copii, fiind perioada de după război, iar când ne-au născut pe noi a început “era comunismului” cu multe restricții și lipsuri. Cu toate acestea, familiile de bază aveau de la 3 copii în sus, care s-au realizat social și profesional.
Azi nu este război, nu se stă la coadă la mâncare, orașele și satele sunt pline de supermarketuri cu ce-ți dorește inima, iar salariile sunt bunișoare. Dar totuși se spune că nu se poate crește mai mult de unul sau doi copii.

Neoprotestanții, pocăiții și țiganii nu-și fac probleme

Există însă categorii sociale care nu-și pun astfel problema: familiile neoprotestante-pocăiți și țigani. De ce? Pentru că aceștia țin mult la religia sau tradiția lor și respectarea poruncilor, mai ales a poruncii a 5-a din Decalog: “Să nu ucizi!”
Ortodoxia și chiar catolicismul îi judecă greșit și îi condamnă: “de ce le trebuie atâția copii? Pentru a beneficia de alocațiile lor?!”. Dacă stăm să ne gândim câte nevoi au de traversat aceste familii și cât de mic și insuficient este aportul bănesc al statului! Aceste categorii mențin aportul demografic și acești copii vor fi muncitorii de viitor, după care se vor asigura și pensile adulților de azi. Aceste categorii sunt mai patriote decât cele ce se consideră categorii sociale superioare!
Nu suntem în vremuri de război, epidemii sau alte fenomene care ne-ar pune pe gânduri: cum să creștem și să educăm copiii. În zilele noastre există condiții de supraviețuire și pentru cele mai joase categorii sociale. Dar goana după acumulări materiale necontrolată este foarte mare: cu cât ai mai mult, cu atât dorești mai mult. Pentru ce? Ca să mori într-un accident cu cea mai luxoasă și scumpă mașină sau să ajungi să cheltui bani cu vindecarea unor boli datorate luxului în care ai trăit, a drogurilor care ți-au oferit o clipă de fericire falsă. Lipsa unor echități sociale, a moderației, încă din momentul începerii vieții, duc la dezastre în toate domeniile zilelor noastre.
Nașterile sunt limitate prin toată educația pe care copiii o primesc de pe băncile școlii: “aveți voie, e chiar necesar să duceți o viață sexuală, dar să aveți grijă, să știți să vă protejați…” sunt îndemnurile primite de elevi de la profesori și psihologi. Astfel se ajunge la sarcini nedorite, accidentale, la vârste foarte timpurii.

Copilele de 12-15 ani însărcinate și supuse avorturilor dictate de “etica medicală” rămân cu traume fizice și psihice

Educația religioasă este superficială în școală sau la biserică, ba chiar neglijată, fiind considerată cu idei depășite. Nu se conștientizează catastrofa morală în care ne găsim!
De la conceperea copilului începe agresiunea diabolică asupra vieții: se caută și se aplică toate motivațiile ca nașterile să nu se producă pe căi fiziologice, se fac indicații de avorturi terapeutice, neîntemeiate moral, care suprimă vieți, iar cuplurile trecute prin asemenea experiențe nu vor mai avea curaj să procreeze. Este vorba despre decizii medicale luate în urma unor analize și verificări genetice în timpul sarcinii, care de multe ori se dovedesc a fi alarme false, dar care traumatizează.
Pe măsură ce se apropie nașterea, se invocă tot felul de motivații că nașterea naturală nu ar fi indicată și i se induce mamei ideea că ar fi mai bine să se recurgă la cezariană pentru a nu păți ceva rău ea sau copilul. Realitățile prezente arată că cele mai multe și mai grave probleme sunt în urma operațiilor cezariene. Cezarienele nu se fac când “vrea și știe” copilul să vină pe lume, ci când vrea doctorul, dereglându-se astfel ciclul endocrin-umoral, atât al nou-născutului, cât și al mamei. După o experiență atât de tracasantă a unei sarcini sau a unei nașteri, mama nu-și mai dorește nici altă sarcină, nici alți copii.

Medicii zilelor noastre nu mai sunt obstetricieni, ci doar ginecologi

O naștere naturală este cu final mai bun când este condusă de o moașă cu experiență și cu răbdare. Ginecologii nu au timp să stea la capul unei femei care vrea să nască natural și dacă mama insistă pentru naștere naturală, se folosesc toate mijloacele, uneori foarte traumatizante, pentru a grăbi nașterea copilului care se încăpățânează să iasă atunci când știe el că trebuie.
Nu mai există moașe care să urmărească gravida în teren și să învețe viitoarele mame cum să nască. Femeile însărcinate sunt nevoite să-și caute un medic ginecolog “care să le urmărească”, desigur, la cabinetele particulare.
Nașterea gratuită și naturală este doar pentru categoriile sociale mai de jos. Generațiile de copii ale acestor categorii vor urma un curs al vieții și în continuare de slabă asistență medicală, educațională și socială a vieții.
Statistic, se constată că numărul de extrageri prin cezariană a ajuns să fie mai mare decât nașterile naturale! În mod implicit acest fenomen contribuie și la scăderea natalității, având în vedere că unele mame, după prima cezariană, nu mai doresc copii.
Am expus doar câteva din aspectele critice ale degradării sociale și morale ale națiunii noastre care duc la scăderea natalității, cu repercusiuni asupra aspectelor demografice atât numeric, cât și calitativ.
Ca să fie o națiune puternică și sănătoasă, ca să se îndrepte atâtea lucruri rele ce se petrec în zilele noastre, fiecare dintre noi ar trebui să ia Decalogul (cele 10 Porunci) transmis de Dumnezeu “pentru a trăi mult și bine pe Pământ” (Geneza).
Copiii să se nască și să crească după preceptele lăsate de Dumnezeu: „creșteți și stăpâniți pământul” (Geneză). Nu-l distrugeți că altfel vă distrugeți pe voi!

Dr. Maria-Salomeia MESAROȘ,
medic pediatru, Spitalul Județean de Urgență Baia Mare

1 COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.