Doamnele artei băimărene

0
27

La Muzeul Judeţean de Artă ”Centrul Artistic Baia Mare” este deschisă expoziția temporară ”Portretul unui anotimp – primăvara”. Este un eveniment dedicat anotimpului renaşterii naturii, dar şi doamnelor şi domnişoarelor. În acest context, reprezentanţii instituţiei muzeale şi-au propus să prezinte publicului opt doamne ale artei băimărene.

Lidia Agricola

După Letiţia Muntean şi Florenţa Pretorian, a venit rândul Lidiei Agricola. Artista s-a remarcat în contextul «Centrului Artistic Baia Mare» prin creația sa, legată exclusiv de efervescența artistică de la Baia Mare, dar și prin activitatea sa pedagogică. “Viața și activitatea sa artistică sunt în totalitate legatăe de Baia Mare și de tendințele stilistice și tematice de la Baia Mare. Ideologic, a transpus în pictură, după război, subiecte legate de tematica programului artistic al Realismului Socialist. A avut o contribuție majoră în dezvoltarea învățămân­tului artistic, fiind liderul Școlii medii de Artă între 1950 și 1954. În 1933 a fost arestată 10 zile la Sighetu Marmației pentru activități ilegaliste”, după cum a precizat dr. Dorel Topan

Irina Bilţ

Irina Bilţ provine dintr-o familie de preoţi români greco–catolici. Tatăl ei, Ştefan Bilţ, a funcţionat mai mulţi ani ca paroh protopop, iar fratele Ştefan a fost funcţionar la primăria locală. Încă din adolescenţă, pe vremea studiilor liceale efectuate la Baia Mare, Irina Bilţ – G. a devenit unul dintre personajele de prim-plan ale tinerei generaţii băimărene din jurul anului 1900. “Astfel, în anii ultimului deceniu al veacului al XIX-lea s-a făcut remarcată prin repetate apariţii publice pe scena culturală şi mondenă băimăreană. Atunci când împlinise vârsta de 16 ani, în 1892, János Thorma a folosit-o ca model pentru ceea ce avea să devină singura lucrare de factură secesionistă – altminteri remarcabilă – din întreaga carieră a artistului. Dar raporturile sale cu viaţa artistică de la Baia Mare nu s-au rezumat la atât. După ce a trăit, în adolescenţă, experienţa de model pentru portretul făcut de János Thorma în 1892, Irina Bilţ – G. avea să devină una dintre autenticele muze ale pictorilor băimăreni”, după cum a remarcat criticul de artă, dr. Tiberiu Alexa. Károly Ferenczy a imortalizat-o în versiunea a doua a compoziţiei „Predica de pe munte” [i], respectiv în „Pictorul şi modelul” – ambele aflate astăzi la Galeria Naţională Maghiară din Budapesta. După căsătoria cu Béla I. Grünwald, acesta a folosit-o ca model pentru mai multe peisaje compoziţionale, aflate astăzi la Galeria Naţională Maghiară din Budapesta. De asemenea, artistul-soţ a imortalizat-o şi în câteva portrete, dintre care se distinge „Tânăra” – portret bust în mărime naturală, pictat într-o interesantă manieră secesionistă (aflat de asemenea la Galeria Naţională Maghiară). Pe de altă parte, frumuseţea distinsă i-a atras şi pe alţi pictori, unul dintre ei fiind clujeanul Gábor Papp, care a portretizat-o în vara anului 1902 „într-o extrem de delicată lucrare în pastel”.

Ecaterina Cristescu-Delighioz

Ecaterina Cristescu-Delighioz este un nume tot mai des întâlnit atunci când se vorbeşte despre pictura românească interbelică. Lucrările ce-i poartă sermnătura apar din ce în ce mai des pe piaţa liberă oficială a comerţului de artă din România în sesiunile caselor bucureştene de licitaţii. Urmărind nivelul tranzacţionărilor, putem constata în ultima perioadă că evoluţia cotei lucrărilor sale ce se află într-o continuă şi constantă creştere conform datelor din indexul pieţei de artă Artmark: preţ mediu pe 2013 – 1169,30 euro; randament mediu anual (pe intervalul 2004-2014) –40,5% (vezi: http://www. indexulpieteidearta.ro/index/, la 29 octombrie 2014). “Găsim în creaţia pictoriţei lucrări care ilustrează o operă diversă, populată de peisaje, naturi statice, însă şi reprezentări ale motivului antropomorf, cu preponderenţă ale celui feminin. S-a manifestat expoziţional deosebit de activ în cadrul Saloanelor oficiale de la Bucureşti (1933-1946), fiind considerată de specialişti ca o reprezentantă de seamă a mişcării artistice feminine din România interbelică,” spune dr. Ioan Angel Negrean.

Elena Vavilyna

Elena Vavilyna face parte din generaţia interbelică a femeilor pictoriţe care alături de alte artiste au fondat asociaţiile de femei din epocă, ea însăşi fiind fondatoarea Grupului Femeilor, care a funcţionat între anii 1939 şi 1954. Deşi prima expoziţie personală este consemnată în 1923, artista a expus constant la Saloanele Oficiale începând din anul 1925 şi între anii 1938 şi 1942 la manifestările Tinerimii Artistice. Până în anii ’60 şi-a petrecut viaţa la Paris, dar a revenit periodic în România pentru a expune în diferite grupuri de artişti interbelici, apoi a părăsit Parisul şi s-a stabilit definitiv în România. Frumuseţea ei proverbială a atras de-a lungul timpului şi admiraţia colegilor artişti, ea fiind model pentru fresca realizată de pictorul Steriadi în holul hotelului Athénée Palace din Bucureşti.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.