Stare de urgență în România

0
187

Președintele Klaus Iohannis a decretat stare de urgență începând de AZI, 16 martie.
„Noul guvern, împreună cu mine, ne vom dedica toate energiile 100% pentru a gestiona eficient această criză și evident, după ce se termină această criză, pentru a guverna foarte bine pentru români. Este foarte important că măsurile care vor fi luate să fie luate la timp, să fie luate în așa fel încât să prindă. Pentru a face posibil această luptă cu toate instrumentele prevăzute de lege, am decis să decretez stare de urgență la începutul săptămânii viitoare” – a anunțat Klaus Iohannis.
„Această stare de urgență va face posibilă alocarea de noi resurse importante pentru gestionarea crizei. În acest fel, Guvernul va avea posibilitatea să aloce mai mulți bani domeniului sănătății, mai mulți bani pentru medicamente, mai mulți bani pentru aparatura medicală absolut necesară. În același fel, această situație va permite să se realizeze achiziții într-un timp foarte scurt, cu proceduri simplificate, punând astfel la dispoziția Guvernului toate instrumentele necesare pentru a gestiona în modul cel mai eficient criza generată de coronavirus” – a subliniat președintele Iohannis.

Starea de urgență este reglementată de articolul 93 al Constituției României, dar și de OUG nr. 1/1999, care stipulează că starea de urgență se poate impune pe o perioadă de cel mult 30 de zile și prevede măsuri excepționale economice sau de ordine publică.
Iată ce spune articolul 93:
„(1) Președintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență în întreaga țară ori în unele unități administrativ-teritoriale și solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență și funcționează pe toată durata acestora.”
Dacă Parlamentul încuviințează această stare de urgență, cadrul legal după care vor func­ționa lucrurile este dat de OUG 1/1999.
Acest ultim act normativ stabilește foarte clar faptul că „starea de asediu și starea de urgență sunt măsuri excepționale care se instituie în cazuri determinate de apariția unor pericole grave la adresa apărării țării și siguranței naționale sau a democrației constituționale ori pentru prevenirea, limitarea și înlăturarea urmărilor unor dezastre”.
Articolul 3 al OUG spune că vor fi impuse măsuri cu caracter politic, economic, social și de ordine publică, instituit în întreaga țară sau în anumite zone ori în unele unități administrativ-teritoriale.
Pe durata stării de asediu și a stării de urgență, proporțional cu gravitatea situației ce a determinat instituirea acestora și numai dacă este necesar, poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau libertăți fundamentale înscrise în Constituție, cu acordul ministrului justiției.
Ordonanța spune că starea de urgență se poate impune pe o perioadă de cel mult 30 de zile și în raport cu situațiile de pericol se poate trece la starea de asediu și, ulterior, la mobilizare sau stare de război, cu respectarea prevederilor constituționale.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.