Redescoperirea timpului și a lucrurilor importante din viața noastră

0
801

Corespondență specială din Italia
A trebuit să avem de-a face cu un virus necruțător, cu o stare de lucruri extraordinară ca să putem redescoperi ce înseamnă timpul nostru, cât este de prețios, dar și cât este de incert. Sunt conștientă că niciun lucru pe lumea asta nu este întâmplător, pentru că Dumnezeu a făcut lumea într-un mod perfect. Fără să vedem noi lucrurile, în individualitatea lor, perfecte, nu putem să nu recunoaștem faptul că toate lucrurile au rolul și locul lor, că nu cade nicio frunză din copac întâmplător, că nu se întâlnesc întâmplător doi oameni și că nu poate fi întâmplător nici faptul că azi trecem prin această situație neplăcută cauzată de un virus necunoscut și odios.
Oricât am fi de speriați, oricât am fi de-ngrijorați, trebuie să găsim forța în interiorul nostru pentru a merge mai departe și a vedea o parte pozitivă chiar și în această întâmplare nefericită. Oamenii s-au confruntat cu lucruri grave de multe ori în istoria omenirii, au trecut peste unii războaie, din când în când au înfruntat grave epidemii, s-au confruntat cu regimuri totalitare… Nimic din toate acestea nu a fost întâmplător, iar cei care au reușit să învețe câte ceva din aceste nenorociri au ieșit cu un mare câștig sufletesc. Sigur că nimeni nu poate fi fericit când trece printr-un necaz, dar poate că trebuie să-l accepte și să ia partea bună din el, să găsească partea pozitivă pe care fiecare lucru o are, cu siguranță.
V-ați gândit vreodată cât am devenit de ocupați? Am fost toți mici roboți, programați să muncească, iar în timpul cât îl aveam pentru odihnă, dacă ne-am odihnit, de câte ori am făcut-o cu gândul că avem nevoie de asta pentru a lua iar munca de la capăt? Acum avem timp, avem timp să redescoperim vechi pasiuni, dar și să ne analizăm viața, să vedem la câte lucruri am renunțat pentru muncă, să înțelegem care sunt lucrurile cu adevărat importante pentru noi, să vorbim cu persoanele importante din viața noastră. Fără această grea situație în care suntem acum, lucrurile acestea nu le-am fi făcut.
Mai mult decât atât, reușim să înțelegem ce înseamnă solidaritatea și să conștientizăm faptul că aceasta se naște tot în situații dificile, precum cea în care suntem azi. Acum, China, țara cea mai îndurerată, găsește forța și dorința de a-i trimite Italiei ajutoare umane și materiale pentru a înfrunta situația critică în care se află, acum românii oferă locuri în casa lor altor români care nu au un acoperiș deasupra capului, acum medici și asistenți medicali lucrează zi și noapte pentru a ajuta cât mai mulți bolnavi, uitând că au și ei nevoie să se odihnească. Până la urmă poate că trebuia să redescoperim ce înseamnă să fii om, care sunt calitățile pe care trebuie să le avem ca să ne putem numi oameni. Și de aici nu putea lipsi, cu siguranță, dragostea, dar dragostea aceea adevărată, prin care să reușim să-i iubim pe ceilalți ca pe noi înșine, sau chiar mai mult, dragostea aceea care să ne dea puterea sacrificiului și chiar ceva în plus, să ne dea aripi de mulțumire în urma acestuia. Dragostea aceea care s-ar putea traduce prin apropierea de Dumnezeu.
Da, dragii mei, a venit momentul să iubim, să iubim semenii noștri așa de mult, încât să ne comportăm în mod corect, nu gândindu-ne la noi, care suntem tineri și puternici, ci la ceilalți, la cei mai puțin norocoși decât noi, cu o sănătate delicată, sau la cei care au fost și ei tineri odată, care au muncit ca noi pentru familiile lor și care acum sunt bătrâni și nu o mai pot face. A venit momentul să iubim și să ne sacrificăm dorința de a trăi pe care o avem, să stăm mai mult în casă numai pentru că așa pu­tem să-i ajutăm pe ceilalți.
A venit momentul să uităm că am fost certați unii cu alții, să ne concentrăm eforturile în numele unui scop comun, să ne ajutăm, să ne înțelegem unii pe alții, să fim uniți, să ne rugăm nu numai pentru noi, ci și pentru cei dragi, pentru cei pe care îi cunoaștem și pentru cei pe care nu-i cunoaștem, dar care sunt oameni ca noi, pentru că am redescoperit acum că nenorocirea și moartea, când vin, nu țin cont de culoarea pielii, de naționalitate, de religie, de frumusețe, de cultură, de bogăție… În fața morții redevenim egali cu toții. Singura bogăție care ne rămâne și pe care o luăm cu noi este iubirea și doar ea ne poate face cu adevărat mai bogați sau mai săraci.
Lucia Ileana POP,
Roma, Italia

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.