Gripa spaniolă

0
31

Mai zilele trecute, am primit un telefon de la o distinsă cititoare a ziarului nostru, care mi-a propus un subiect. Sunt, întotdeauna, onorat de dialogul cu pasionații de informația sigură, de lectură. Doamna de la capătul firului îmi sugera să scriu ceva despre… gripa spaniolă. Nu ca o tensiune în plus pentru starea actuală a lumii, ci tocmai pentru a cunoaște ce s-a mai întîmplat în istoria modernă și ce răni au lăsat necazurile în biografia unor țări. Deci, zis și făcut! Am deschis cărțile de istorie. Așa am aflat, din surse documentate, că gripa spaniolă a fost cea mai devastatoare epidemie din istoria umanității. Deși a trecut un veac de la declanșarea epidemiei, cercetările nu au stabilit foarte clar care a fost focarul inițial al gripei spaniole.
Cumplita pandemie și-a primit numele după percepția publică a resimțirii virusului pe teritoriul spaniol. Spania era o țară neutră în Primul Război Mondial, deci veștile despre gripă puteau circula liber în paginile ziarelor, fără să fie afectate de nicio formă de cenzură. În țările europene, prinse în vâltoarea războiului – Franța, Germania, Marea Britanie – presa primise ordin strict să blocheze orice informație despre numărul victimelor umane ale gripei, pentru a nu influența cumva moralul și combativitatea soldaților de pe front. Cum spuneam, nu s-a determinat locul unde gripa a făcut primele victime. Unii istorici susțin că virusul ar fi pornit din China (iar China!), alții că ar fi apărut în luna ianuarie 1918, în Haskel County, un obscur orășel din Kansas.
Pe 4 martie, în același an, bucătarul unei companii americane avea să fie răpus de virusul de coșmar. Este prima victimă a gripei spaniole înregistrată de istoria medicinei. În zilele următoare, au fost secerați alți 522 de camarazi. Flagelul s-a răspândit cu o mare viteză. A intrat în New York. Dezastrul va fi amplificat de decizia Statelor Unite de a intra în război. Primii soldați americani, trimiși să lupte în Europa, aveau să aducă un ucigaș care va face mai multe victime decât puterea armelor. America nu dorea să exporte virusul, dar primii soldați americani, care au ajuns pe continentul european, erau deja infectați, fără să știe. Poarta de intrare a fost Franța. Cu o viteză neprevăzută virusul s-a răspândit în fiecare țară europeană.
Extrem de contagioasă, gripa spaniolă a făcut ravagii în Rusia, China, India, Japonia, America, Europa, ba și în Africa. Atinsese proporții globale. Spitalele au devenit neîncăpătoare. Autoritățile se confruntau cu lipsa de medici și surori medicale. Deoarece cadrele medicale, multe dintre ele, erau pe front. S-a ordonat cetățenilor să poarte măști de tifon, au închis spațiile publice din învățământ, bibliotecile, teatrele, stadioanele. Oamenii au fost îndemnați să nu-și mai strângă mâinile ca formă de salut, să stea pe cât posibil în propria locuință, să se evite unii pe alții. Așa scria presa vremii, în urmă cu un veac. S-a pierdut numărul exact al morților.
Într-un documentar am aflat care erau simptomele bolii: stare acută de slăbiciune, oboseală generalizată, febră și dureri de cap, culoarea pielii devenea albastră, accese puternice de tuse, sângerări pe nas și urechi. În baza dovezilor istorice, s-a estimat că 36 la sută din efectivele armatei americane au murit de virus și nu de obuzele și gloanțele inamice. Chiar și președintele american Wilson a fost atins de virus pe când negocia Tratatul de la Versailles. Dar a depășit criza. Un alt episod tragic s-a întâmplat după terminarea războiului, când miile de soldați americani s-au întors acasă din Europa. La sosire, în entuziasmul revederii cu rudele și prietenii, s-au îmbrățișat, s-au sărutat. Aceste gesturi au provocat un nou val local de epidemie.
Gripa spaniolă a lovit omenirea mai crunt decât catastrofa războiului prim mondial. Pandemia s-a încheiat oficial în decembrie 1920. Acoperise aproape toată planeta. Nu se știe exact numărul victimelor pandemiei, dar cercetările estimează că a secerat între 50 și 100 de milioane de vieți. În timp ce războiul a făcut 20 de milioane de morți. Printre cei care au fost răpuși de gripa spaniolă s-au numărat poetul Guillaume Apollinaire, dramaturgul Edmond Rostand, generalul Eremia Grigorescu, sociologul Max Weber și diplomați, politicieni, prinți moștenitori, scriitori, actori, artiști plastici, compozitori, soldați și generali.
Morala acestui text este de a informa, a compara cu starea de astăzi, de a trage învățăminte din pandemia de acum un veac. Astăzi avem alte instrumente de veghe, mai lustruite, dar paza bună păzește primejdia rea. Curaj și îmbărbătare. De la mine spre lume. Mulțumesc cititoarei mele pentru sugestia subiectului.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.