Sfânta Liturghie de praznicul Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile)

0
57

Duminică, 12 aprilie 2020, de praznicul Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile), Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească în Paraclisul Episcopal cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” de la Centrul Eparhial din Baia Mare, în fruntea unui sobor alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic și misionar și mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Adrian Morar, referent în cadrul sectorului social, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial. La strană au dat răspunsurile Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Diac. Lucian Burnar și teologul Onuț Păcurar, responsabilul magazinului bisericesc de la Centrul Eparhial.

După încheierea Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a binecuvântat ramurile de salcie și finic după o tradiție existentă în Episcopia Maramureșului și Sătmarului de mai multe veacuri.

Cuvântul de învățătură

La momentul pricesnei, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt de învățătură pornind de la Evanghelia praznicului și amintind de tristețea Mântuitorului care știa că se apropie ziua Răstignirii Sale:

„Mântuitorul era trist și este și astăzi trist, când noi uităm să-L sărbătorim cum se cuvine, când uităm mesajul existențial, profund, al fiecărui cuvânt, al fiecărui gest, al lucrării Mântuitorului în lume. Toate au un mesaj. Toate au o pedagogie. Mântuitorul a plâns nu numai în fața mormântului lui Lazăr. A plâns când a văzut frumusețea cetății Ierusalimului și a templului, în Săptămâna Patimilor. A zis: Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut să adun pe fiii tăi cum adună cloșca puii, dar n-ai primit. Dacă ai fi știut vremea cercetării tale! Iată s-a apropiat vremea pustiei tale și te vor înconjura dușmanii cu un șanț și nu va rămânea din tine piatră pe piatră. Profeția s-a împlinit. În anii 70, când romanii au distrus Ierusalimul, din care a rămas doar Zidul Plângerii. Și azi Mântuitorul ne întreabă pe fiecare dintre noi: oare ai priceput vremea cercetării tale? Tu, fiecare creștin. Fiecare familie. Fiecare comunitate. Fiecare neam. Pe noi ne-a cercetat Răsăritul cel de Sus. Ne-a cercetat Dumnezeu. Ne-a dăruit lumina Evangheliei. Am devenit creștini. Ne-a luminat. Am fost numiți cu numele lui Hristos. Creștini. Fii ai lui Dumnezeu după har. Ne-a cercetat Dumnezeu. Am cunoscut și cunoaștem vremea cercetării noastre? Da! Am cunoscut-o în istorie, dar de multe ori am abordat-o mai superficial.”

 Apoi, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre învățătura care se desprinde din aceast mare praznic împărătesc:

„Învățătura pe care trebuie să o desprindem din acest mare praznic al Intrării în Ierusalim a Mântuitorului și din cuvintele Mântuitorului spuse în această perioadă sunt că vremea cercetării noastre a venit. Ne-a cercetat Dumnezeu pentru că ne-am născut, am fost botezați și ocrotiți într-o familie creștină. A fost vremea cercetării noastre. Ne-am născut creștini. Am crescut într-o familie binecuvântată care ne-a  educat, care s-a peocupat de noi, ne-a purtat la școală, ne-a cercetat Dumnezeu că ne-a dăruit dascăli care să ne pregătească. Și ce dascăli am avut noi! Ce sistem de învățământ am avut noi! Toți iubitori de neam și țară. Martirii în temnițele comuniste au dat ideal neamului românesc. Au dat putere poporului român. Au luptat și au murit pentru noi ca să ne eliberăm. Și trebuie să înțelegem că vremea cercetării noastre în toată viața noastră ca și comunitate și ca neam a venit. Ne-a cercetat Dumnezeu și ne cercetează. Să înțelegem că a venit între noi și că este cu noi. Să-L primim. Să-i dăm ramurile de salcie sau de finic, care însemnează viața și învierea naturii, care este simbolică pentru fiecare dintre noi. Să-i dăm ramurile recunoștinței și să aștenem hainele rugăciunii și ale credinței înaintea Mântuitorului, Care intră astăzi în fiecare biserică, chiar dacă-i goală, în fiecare Altar, dar și în fiecare casă, acolo unde sunteți frățiile voastre, iubiții noștri credincioși, familiile noastre bunecuvântate, maramureșeni și sătmăreni dragi, acolo unde sunteți, în țară și străinătate. Acolo să fie Hristos cu voi! Să credem în El, pentru că credința noastră puternică nu o poate nimeni opri. Este ca un ocean. Lucrarea harică a Bisericii lui Hristos în sânul poporului român cuprinde ființa noastră așa precum mările și oceanele cuprind pământul, dobândind fericirea veșnică și Învierea Domnului Hristos. Să-L primim pe Hristos și să-I cântăm: Osana, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.