Remember – de la adolescență la Scrierea cerului

0
91

Ne știm din adolescență. Gheorghe Pârja, elev la Liceul Pedagogic, eu și fratele Vasile, Echim Vancea, năneșteni la origine, Andrei Făt, deseștean și el, elevi la Liceul „Dragoș Vodă”.
Descoperindu-ne anumite afinități sufletești și inocente înclinații pentru artă și literatură, prietenia s-a sudat repede între noi. Deseștiul a devenit o nouă adresă pentru adolescența mea și a fratelui, iar modesta noastră casă de pe „Gheorghe Șincai” din Sighet, pentru Ghiță și Andrei. Am avut cam aceleași modele de dascăli întru ale poeziei, precum Gheorghe Chivu, Eracle Titircă, Ion Ardeleanu-Mecena, Ion Vancea, dintre cei ce nu mai sunt.

Ne leagă multe amintiri, visuri, idealuri, îndoieli, întâmplări admirabile, înșirate în curgerea celor peste cinci decenii și jumătate, încât o ierarhizare a lor este imposibilă, fiecare având o lumină specială în memorie, fie că ne amintesc de liceu, de cătănie și de tot ceea ce a urmat până azi. Carierele profesionale ne-au menținut într-un orizont cultural comun, având ca liant poezia, cu care Ghiță s-a logodit aproape din pruncie: „În Nord pe Mara sau poate pe alt Nord / Îmi frâng a jeluire cu pumnii tari genunchii / Că prietenii nu-mi scriu, nici frații mei nu-mi spun / Că-mi rătăcesc prin codrii mătușile și unchii.” Acest tip de rostire oraculară, psalmică uneori, încărcată de dramatism existențial de la începuturile sale poetice a rămas marca pentru poezia sa până azi. Simbolurile survin din propria lor ancestralitate, ca dintr-un vis repetat, din toposul copilăriei – Desești, din care a refuzat să evadeze afectiv, deși provocările n-au lipsit. S-a identificat cu acest orizont cosmic, cu umbra suverană și solemnă a Gutâiului, matrice/arhetip de nesubstituit. Poezia traduce lumea acestui orizont într-un imaginar fabulos, într-o „poveste” lirică în acord cu ritmurile inimii sale.

Ziaristul Gheorghe Pârja rămâne tributar, în sens benefic, poetului prin stil, limbaj, încărcat de metafora ardentă, logica discursului și de aceea e inconfundabil. Și-a asumat deontologic o ipostază profesională rar întâlnită la alți confrați, preocupați excesiv de senzațional și banalitate. Miza lui s-a fixat pe modele umane și fapte capabile să înnobileze existența cotidiană. Analistul politic, despre care rar se face vorbire, se exprimă cu curaj și luciditate civică, fără ură și părtinire. Cărțile dedicate Basarabiei, maramureșenilor din dreapta Tisei, Bucovinei de Nord, românilor din Serbia, adună editoriale ce surprind admirabil vicleniile istoriei potrivnice acestor ținuturi locuite de români și fac dovada unui patriotism sincer, sentiment și atitudine nepermis de marginalizate în retorica de azi. Cunosc persoane respectabile care cumpără Graiul Maramureșului, în care el a publicat inițial, tocmai pentru că poartă semnăturile lui Gheorghe Pârja. O satisfacție mai mare pentru un ziarist nici că poate fi.
„Dialoguri în centrul Europei” și „Dialoguri cu ferestre spre nord” ne oferă oglinda geografiei spirituale pe care el a îmbrățișat-o ca scriitor și jurnalist, provocând la incitante dialoguri scriitori, critici literari, istorici, personalități ale vieții publice și ale societății civile din România și de peste hotare, inventariind și dezbătând teme și probleme de acută actualitate pentru noi și pentru societatea contemporană.

„Livada cu prieteni”, volum reprezentativ pentru concepția lui despre viață, respectul pentru semeni face demonstrația că pentru el prietenia are valoare de virtute și principiu de viață. Jurnalistul este prin definiție un observator și un comentator al evenimentelor și problemelor sociale, dar Gheorghe Pârja le resemnifică să rămână mărturii, salvându-le pentru istorie.
Ca manager al cotidianului Graiul Maramureșului a demonstrat pragmatism și devotament, încurajând jurnalismul cultural și de opinie în limitele adevărului.

Este de notorietate că Festivalul de poezie de la Sighet și îndeosebi Serile de poezie de la Desești nu pot fi disociate de Gheorghe Pârja, evenimente devenite reper pentru poezia actuală. Puțini sunt scriitorii importanți care să nu fi participat măcar la o ediție. Curtea părinților lui are și azi reputația de amfiteatru în aer liber, la iarbă verde pentru poezie, de unde, prin altarul bisericii monument din deal, în apropierea casei lui, și prin rezonanța clopotelor poezia ajunge și la tata Gheorghe și la mama Doca, amfitrionii noștri.

„A te naște este un strigăt”, și-a intitulat un editorial Ghiță, referindu-se la Nichita Stănescu, în memoria căruia a constituit un mic muzeu memorial la Desești, i-a dedicat o carte-dialog cu marele prieten al lui Nichita, Adam Puslojic. Poate dintr-un strigăt ne-am născut toți, implicit el, în urmă cu 70 de ani.

„Scriitorul lucrează într-o realitate crudă, având ca materie primă cuvintele / … / Coboară în propria lui conștiință, în subconștient pentru a aduce la lumină adevăruri la care lumea grăbită nu are cum să ajungă. Scrisul este o experiență chinuitoare…”, spune într-un alt editorial Gheorghe Pârja.
Și-a asumat cu onestitate, cu perseverență aceas­tă condiție, visând să poată să înțeleagă pentru sine și pentru noi „Scrierea cerului”, întâmpinându-și astfel această luminoasă aniversare.
La mulți ani buni!
Tu vei ști să-i faci și roditori.
Gheorghe Mihai BÂRLEA

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.