Peisaj cu bătrâni

0
97

Mai este, oare, o virtute să fii bătrîn? Eu am crescut într-o atmosferă în care, cei petrecuți prin viață, se bucurau de o apreciere specială. Erau întruchiparea înțelepciunii, oameni care aveau experiență, care au muncit o viață pentru a lăsa urmașilor fapte temeinice. O casă, un grajd, o bucată de pământ. Lumea s-a schimbat, sub ochii noștri, cu o viteză uimitoare. Ceea ce s-a clădit prin veacuri s-a risipit în câțiva ani. Căutăm să înțelegem mersul sprinten al vremurilor, încuviințăm discret pentru a fi în pas cu lumea. Să nu ne facem de râs. Așa, schimbările primeau, pe tăcute, un oarecare firesc. De când cu pandemia, asistăm la serioase hurducături de viziuni. Parcă se vrea un hotar ferm între ce a fost până ieri, și ce va fi de mâine.
Așa se întâmplă cu peisajul contemporan cu bătrâni. Este o preocupare obsesivă pentru rostul bătrânilor în vremea de astăzi. În primul rând, cuvântul bătrân, repetat de zeci de ori pe zi, a început să irite societatea. Ce frumos era cuvântul senior. Ceva nu este în matca firescului. Când președintele Academiei Române a scris un articol, cu mesaj profund pentru apărarea demnității seniorilor vârstei, a fost admonestat că este împotriva științei. Adică nu ar înțelege rotirea generațiilor. Respectul pentru cei care au zidit o lume trebuie uitat. Cam așa se vede la o analiză mai atentă. Deosebirea de păreri ascunde și alte înțelesuri. Nu doresc să mă prind în capcana conspirațiilor, nici a legendelor de pe internet, dar am descoperit câteva declarații bizare, care au prefațat umbra toxică a coronavirusului. Infecție cu cifre tragice.
O realitate cu multe necunoscute. Dintre cei morți, cea mai mare parte sunt bătrâni. Toți am fost de acord că este o vârstă vulnerabilă. Dar nu pot face abstracție de acele afirmații care ne pun pe gânduri. O femeie vârstnică, o bătrână, franțuzoaica Christine Lagarde, în urmă cu doi ani, când era șefa FMI, a spus fără ezitare: “Bătrânii trăiesc prea mult și sunt un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva.” Îngrijorat de riscurile longevității a fost și fostul secretar de stat al SUA, celebrul politician republican Henry Kissinger, care declara în urmă cu trei decenii: „Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili. Populația lumii trebuie redusă la jumătate.” Americanul, care a făcut această afirmație, avea 97 de ani. Un profesor de ecologie de la Universitatea din Austin, Texas, și-a spus părerea, care, prea se potrivește cu ceea ce trăim în aceste luni de zile: „Războiul și foametea nu sunt suficiente. În schimb, boala a oferit cel mai eficient, și mai rapid, mod de a ucide miliardele care trebuie să moară în curând pentru a fi rezolvată criza populației.”
Incredibile declarații! Celebrul miliardar american David Rockefeller, mort în urmă cu patru ani, la vârsta de 101 ani, cel care flutura prin lume Guvernul Mondial, a făcut o declarație sinistră pentru cei rămași pe Pământ: „Tot ce avem nevoie este o criză majoră, credibilă și națiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.” Declarații care stârnesc urgie au fost formulate de savanți care slujesc știința umanistă. Renumitul explorator francez Jacques-Yves Cousteau, cel care a făcut scufundări și în Delta Dunării, spunea cu o sinceritate devastatoare: „În scopul de a stabiliza populația lumii, ar trebui să eliminăm 350 000 de oameni pe zi.” Un lider ca Mihail Gorbaciov pleda pentru reducerea populației lumii cu un procent înfiorător.
O părere care mă pune pe multe gânduri. Prin unele universități americane se vântură idei alarmiste, îngrijorătoare, față de suprapopularea umană a Pământului. Puse cap la cap, aceste declarații, care nu mi se par nevinovate, dau un peisaj sinistru, apocaliptic. Peisaj în centrul căruia stau seniorii. În opinia unora, ei, bătrânii, ar fi în primul eșalon al dispariției. Ați auzit: suntem inutili! Parcă au plecat toți filosofii umaniști să culeagă sparanghel. Știu că societatea post-industrială nu are exercițiul răbdării, al contemplării lumii, ci este obsedată de bani. Dar mai trebuie și punct după atâtea virgule.
Lăsați bătrânii în pace! Ei sunt seniorii nației. Nu toți au nevoie de protecție forțată. Bătrânii știu să fie ascultători ai stării de urgență. Respectă, cei mai mulți, ordonanțele militare, deoarece au slujit sub drapel. Izolarea ucide ființa umană. Bătrânii, oricum, se duc, așa le este datul sorții. „Așa vă treceți, bieți bătrâni/ Cu rugi la Preacurata.” Toate somațiile oficiale, pentru ocrotirea vârstnicilor, au favorizat, discret, o falie între generații. Vizați sunt seniorii! Cât despre declarațiile uzurpatoare, îngrijorătoare din acest text, culese din presă, putem fiecare să ne facem o părere.
Ca să-mi închei, mai calm, textul, apelez la o logică a îndoielii. Poate, nu este chiar așa! Trist că ele, afirmațiile, au fost făcute. Și nu de oricine. Curaj, oameni buni! Că nu-i atât de negru dracul, pe cât se spune! Și este o virtute a fi bătrân!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.