Virus și autonomie

0
63

Pandemia ne dă de furcă, suntem co­nectați la rigorile ordonanțelor militare, se numără morții, iar un milionar rebel, autohton, vrea să se infecteze, pentru a dovedi că virusul este un proverb. Pe fondul grijilor firești, miercuri, 29 aprilie, în crucea zilei, președintele României a pus pandemia pe un loc secund. Pe primul loc a fost declarația de presă de la Cotroceni, în care a taxat dur proiectul privind Autonomia Ținutului Secuiesc, depus de parlamentari UDMR, proiect adoptat tacit, trecând de Camera Deputaților. Printre altele, președintele a afirmat: „PSD se luptă, în birourile secrete din Parlament, să dea Ardealul ungurilor.” Negociatorii din umbră ar fi președintele interimar pesedist, Marcel Ciolacu și premierul maghiar, Viktor Orban.
O asemenea afirmație a declanșat tăvălugul comentariilor politice, dar și reacții diplomatice, mai ales din partea Budapestei. Chestiunea cu autonomia nu este nouă. De aproape două decenii, mai ales în ani electorali, udemeriștii depun la Parlament proiectul și de fiecare dată este respins. Ce vor liderii români de etnie maghiară? O regiune autonomă, cu personalitate juridică, în interiorul României, care să cuprindă județele Covasna, Harghita și scaunul istoric Mureș. Statutul de autonomie garantează dreptul la folosirea liberă a drapelului și simbolului fiecărui scaun săsesc, a simbolurilor națiunii maghiare. Se mai prevede că în Ținutul Secuiesc limba maghiară are același statut ca și limba oficială a statului. Președintele Ținutului Secuiesc reprezintă regiunea și este ales, de către cetățeni, prin vot secret și direct, pe o perioadă de patru ani. Lângă președinte va exista și un Consiliu Scaunal, format din 33 de consilieri.
Inițiatorii spun că înființarea regiunii autonome este o expresie a identității istorice a zonei și va asigura egalitatea de șanse a cetățenilor și protecția identității naționale maghiare. Cu asemenea acte suntem obișnuiți, deoarece unii lideri udemeriști scot la înaintare, din când în când, problema sensibilă a autonomiei. De fiecare dată, spiritele se inflamează, se scot din adormire cuvinte dintr-un dicționar cu pagini îngălbenite. Se trezesc sentimente care nu duc la o liniște sufletească. Ba din contră, recrutează adepți de ambele părți, care pun paie pe cenușa istoriei. Poate se va mai găsi un cărbune aprins. Grenada din acest an a fost același proiect de autonomie, care, pentru prima dată în viața lui, a făcut un pas înainte. Propunerea legislativă, referitoare la autonomia Ținutului Secuiesc, a fost adoptată, tacit, de Camera Deputaților, unde și acolo pesediștii sunt la cârmă.
Scena politică a sărit în aer. Președintele a ieșit la atac, într-un fel unic, încât a stârnit și lideri de la Budapesta. Dar care este cronologia faptelor recente? Proiectul este pus în circuit parlamentar. Ambasadorul României în țara vecină de la Apus este urecheat în termeni lipsiți de diplomație, de către ministrul de externe maghiar, pentru că a apreciat atitudinea unei deputate, din opoziție, din Parlamentul de la Budapesta, care nu împărtășea distribuirea unilaterală a ajutorului unguresc în Ardeal. Trece proiectul prin Camera Deputaților.
Președintele iese în arenă. Replici dure din partea conducerii UDMR și a președintelui interimar PSD. Politicienii se încaieră la televizor. Se scormonesc tăciunii trecutului politic românesc de pe vremea răposatului Vadim. Poate nu a fost cu voia trecerea proiectului prin Cameră, ci s-a întâlnit o înlănțuire nefericită de termene procedurale pe fondul virusului apolitic. Dar dacă a fost o înțelegere? Trebuie spus, că, în mare viteză, Senatul a respins proiectul. Declarația președintelui, unora, li s-a părut total nepotrivită. Dar dacă președintele știe mai mult, cum este firesc, decât știm noi? Antrenarea diplomației de la Budapesta mi s-a părut curioasă.
Nu-l cred pe președintele României atât de neinspirat. Dacă a fost o gafă la nivel înalt, atunci îi bai pe la Cotroceni. Cert este că spiritele s-au încins și în țară și peste hotare. Premierul Ungariei a apreciat declarația președintelui României „necivilizată, putând instiga la ură.” Urâtă apreciere! Brusc mi-am adus aminte că diplomații unguri nu participă la celebrarea Zilei Naționale a României, fiind socotită pentru ei o zi de doliu. Mi-am amintit și de declarația premierului maghiar, Viktor Orban, făcută în anul Centenarului Reîntregirii României la Băile Tușnad: „A luat sfârșit era celor 100 de ani de singurătate maghiară. Suntem din nou puternici, avem determinare, suntem curajoși, avem putere, avem bani, avem resurse.”
Aceasta este o afirmație civilizată? Eu, etnicul român, ce să înțeleg? Atâta istorie cunosc pentru a-mi da seama de unde bate vântul. Nu este o invenție publicistică axa Budapesta-Moscova. Diplomația maghiară, scriu ziarele, nu s-a sfiit să își arate ostilitatea față de partenerii români în repetate rânduri. Întrebarea continuă pe acest subiect: cum rămâne cu prevederea din Legea fundamentală a statului român: „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.” Să nu uităm că se apropie ziua de 4 iunie, Centenarul Trianon. Iar dacă nu cunoști trecutul, nu pricepi prezentul.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.