Gheza Vida a plecat să se întâlnească cu Brâncuși!

0
89

Anul acesta, la 11 mai, se împlinesc patru decenii de când maestrul Gheza Vida, unul dintre cei mai importanți artiști ai României postbelice, a plecat spre veșnicie. S-a născut la 28 februarie 1913, în Baia Mare, străveche localitate minieră, a cărei faimă artistică internațională se datora școlii de pictură întemeiată la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Vida a început să sculp­teze încă din tinerețe, mai întâi personaje din lumea satului maramureșean, sau inspirate din viața minerilor, manifestând o puternică comuniune și admirație față de arta populară, care îi va fi un permanent izvor de inspirație. Atmosfera artistică de la Baia Mare l-a influențat încă din 1932, frecventând atelierul pictorului Alexandru Ziffer, care mereu afirma că Vida va avea un strălucit viitor. Debutul artistic și expozițional are loc în 1937, în Baia Mare, când expune două sculpturi (Miner și Țăran legat de stâlp), lucrările fiind elogiate în presa locală. În toamna aceluiași an, pleacă spre Spania, unde participă ca voluntar în Armata republicană. Traversează întreaga Europă și se întoarce în Baia Mare în 1941, orașul, împreună cu întregul Maramureș fiind în urma Dictatului de la Viena, sub ocupație horthystă. Fiind român și având cetățenie română, a fost atent supravegheat de poliție, fiind de trei ori concentrat în detașamentele de muncă forțată din Ungaria. În timpul șederii la Budapesta, urmează cursurile Academiei de Belle-Arte (1942-1944), avându-l ca profesor pe Jenö Bori. După eliberarea de sub ocupația horthystă, Vida s-a înrolat voluntar în Armata Română, luptând pe frontul antihitlerist.
Revenind după război acasă, în Baia Mare, Gheza Vida sculptează și participă la expoziții începând cu anul 1946 la Cluj, iar în 1948 expune la Expoziția regională a Transilvaniei grupul statuar Dans oșenesc și Buciumașul, lucrări ce în decembrie același an au fost expuse la București, la Palatul Republicii, fiind admirate și apreciate elogios de critica de specialitate.
„În sculptura în lemn, Gheza Vida este, alături de Brâncuși și Ladea, cel mai apropiat de linia tradiției populare, iar Dans Oșenesc, cioplit dintr-un trunchi de co­pac de către Vida, este una din pilduitoarele înfăptuiri în acest material” (Petre Comarnescu, 1958).
În anii următori, artistul participă la numeroase expoziții personale și colective din țară (Baia Mare, Cluj-Napoca, Brașov, Satu Mare, București) și în străinătate (Bienala internațională de la Veneția, Moscova, Budapesta, Cairo, Alexandria, Damasc, Bratislava, Berlin, Praga, Sankt Petersburg, Sofia, Paris, Varșovia, Belgrad, Helsinki, Bologna, Torino, Roma, Londra, Haga, Oslo, Bruxelles).
În 1964, se inaugurează, la Carei, Monumentul Ostașului Ro­mân, operă datorată sculptorului Gheza Vida, care a colaborat cu arhitectul Anton Dâmboianu, grandiosul complex monumental fiind o realizare de excepție a artei monumentale de for public din România.

Carei, Monumentul Ostașului Român (detaliu)

Opera maestrului Vida, sculpturile sale de o remarcabilă vigoare, înfă­țișează adesea personaje în atitudini genuine din viața cotidiană a maramureșenilor (La fân, Odihna, Horitoarea, Ță­rancă cu coșul, Cap de țăran, Butimanul, Tropotita, Dans oșenesc, Veselia, Recolta, Miner cu lămpaș, Mineri, Mi­ner citind, Copil cu pasăre, Copil mâncând, Muncitor forestier, Femeie împovărată), precum și personaje și secvențe ale istoriei româ­nești (Horia, Cloșca și Crișan, Balada lui Pintea, Pintea Grigore judecând un boier, Dragoș Vodă, Menumorut, Voievodul Gelu, Bogdan Vodă, Răscoala). Un mare grup de sculp­turi au o bogată încărcătură metaforică, fiind inspirate din universul mi­tic maramureșean (Omul apelor, Omul dintre focuri – Foca, Omul nopții, Omul pădurii, Cușma dracului, Mărțoaia, Vâlva minelor, Varvara, Carnaval, Botejunea de pe Iza).
Cioplit mai întâi în lemn în 1966, Monumentul țăranilor martiri de la Moisei a fost transpus în piatră în 1972, despre care criticul Constantin Prut scria că monumentalul complex este „o sinteză a spiritualității românești, atingând acea tensiune unică la care s-a afirmat vocația ordinii, a echilibrului psihic și cosmic, a locului impregnat decisiv de umanitate, de sanctuarele dacice sau din spațiile brâncușiene”.
Călătorind prin Maramureș, Geo Bogza nota; „În vara trecută, oamenii Maramureșului nu s-au dezmințit și au ridicat la Moisei, din trainic și nobil lemn de stejar, un complex monumental, cum nu se mai găsește… căruia i se poate spune așa pe bună dreptate, ca aceluia ridicat de Brâncuși la Târgu Jiu. Totul este sobru, sever, plin de simboluri și semnificații profunde și reintegrând în nobilele tradiții ale Maramureșului, amintirea celor douăzeci și nouă de fii ai săi, uciși de cea mai rea fiară ce și-a purtat pașii pe acolo. Autorul acestui monument inspirat din sanctuarul da­cic este sculp­torul Gheza Vida, a cărui faptă merită lauda întregului nostru popor”.
Sfatul bătrânilor, realizat mai întâi în lemn (1973) și apoi în piatră, amplasat în Baia Mare ca un simbol în vecinătatea Palatului administrativ, este un grup statuar impresionant, cu o largă deschidere filosofică, ce vine dinspre străvechea civilizație a satului românesc, reprezentând un moment profund și solemn legat de viața obștei.
Ansamblurile monumentale create de Vida au devenit simboluri naționale în conștiința publică românească, Monumentul Ostașului Român, de la Carei sau Monumentul țăranilor martiri de la Moisei, excepționale realizări artistice, sunt adevărate repere în evoluția sculpturii contemporane românești.

Sfatul bătrânilor

Vasta și valoroasa operă înfăptuită de maestrul Vida se află în patrimoniul a numeroase muzee din țară, dar și din străinătate, opera sa fiind încununată cu numeroase premii și distincții: Premiul de Stat (1953), titlul de Maestru Emerit al Artei (1957), Artist al Poporului (1964), Steaua Republicii (1978). În 1974 Gheza Vida a fost ales membru al Academiei Române, cel mai înalt for științific și cultural al țării.
Fiu al Maramureșului, Vida a lăsat o valoroasă moștenire, îmbogățind patrimoniul cultural național. Atelierul memorial (întemeiat în 2013 cu sprijinul municipiului Baia Mare) este ofranda închinată orașului natal. În orașul de la poalele Dealului Florilor, arta sculptorului este mereu prezentă în Muzeul de Artă, la Atelierul Memorial din Centrul istoric, prin monumentele de for public, Sfatul bătrânilor, Statuia Minerului, sau Statuile de lemn de la Moisei, de la Muzeul Etnografic, Colecția de Cactuși din Parcul central, străjuită de figura în bronz a maestrului (realizare Ioan Marchiș), sunt tot atâtea locuri în care ne întâlnim cu nemuritorul Vida.
La împlinirea a patru decenii de la înveșnicirea marelui sculptor, recunoștință și pioasă amintire!

Acad. Marius PORUMB

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.