Cu echilibru despre Trianon

0
70

Dacă ieri scriam despre cercetările istoricului american Larry Watts, având ca temă Tratatul de la Trianon, astăzi aduc la vedere opiniile istoricului român Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. De unde a apărut interesul pentru acest eveniment, petrecut la 4 iunie 1920? Că au mai fost evenimente care au marcat istoria și sunt apreciate după cum le-a fost rostul. Una dintre emoțiile luate în seamă s-a consumat în urmă cu trei ani, când guvernul de la Budapesta a înființat un departament special denumit Trianon-100, care a avut drept scop subminarea acțiunilor României pentru aniversarea Centenarului Marii Uniri. Ba, în urmă cu opt ani, un deputat maghiar a afirmat, în Parlament, că în anul 2020, Ungaria ar putea să revizuiască granițele. I s-a răspuns pe loc de către vicepreședintele Parlamentului: este imposibil în acest context geopolitic.
Acestea, și multe altele, au dus la o crispare în abordarea evenimentului în cele două țări. În istorie, orice abordare pătimașă este păcătoasă. De aceea mă reazim pe ideile unui istoric român, cu merite incontestabile în abordarea evenimentului de la Trianon. Academicianul Pop crede că sunt regimuri politice care accentuează tragedii, precum sunt altele care glorifică împliniri. „Statul vecin face din marile înfrângeri, situate de-a lungul istoriei sale, evenimente importante sau chiar sărbători naționale: epoca modernă a Ungariei începe în anul 1526, odată cu catastrofa de la Mohacs, 15 martie 1848 (când s-a decis, printre altele, unirea Transilvaniei cu Ungaria), marchează gloria unei revoluții pierdute. Apoi, 23 noiembrie 1956 este ziua altei revoluții înăbușite în sânge de tancurile sovietice, iar 4 iunie este ziua dezastrului de la Trianon. Faptul acesta are un mare impact asupra psihologiei poporului maghiar,” afirmă istoricul.
Așa, mare parte din istoriografia maghiară consideră Trianonul „cea mai mare nedreptate istorică făcută de către marile puteri occidentale Ungariei eterne, stăpâna Bazinului Carpatic.” De aceea unii maghiari cred că Tratatul este momentul destrămării Ungariei, la care au participat România, Slovacia, Croația și alte țări riverane. Pentru români, cehi, slovaci, polonezi, croați, cei „vinovați” de “răpirea” teritoriilor, Trianonul face parte dintre evenimentele care au confirmat mișcările de emancipare națională, a contribuit la destrămarea imperiilor, care au soarta lor în istorie și pentru care nu mă încearcă niciun gram de nostalgie. Academicianul Pop face o remarcă potrivită pentru echilibru și luciditate în abordarea evenimentului care se apropie: „Pentru români, supralicitarea importanței Tratatului de la Trianon este contraproductivă din mai multe motive. Unul, și foarte important: Unirea provinciilor românești, sau a Transilvaniei cu România, nu s-a făcut în urma Tratatului de la Trianon, ci în urma mișcării de renaștere națională.”
Noi, aici în Maramureș, avem figuri ilustre care s-au jertfit pentru acest ideal național. De la George Pop de Băsești, la Vasile Lucaciu sau Ilie Lazăr. Acțiunile concrete, pledoariile pentru unirea tuturor românilor (cum scrie pe frontonul bisericii din Șișești, ctitoria lui Vasile Lucaciu) sunt documente de preț întru susținerea dreptății naționale. Aspirație firească a oricărui popor. Acțiunile organizate de România, la cei o sută de ani de la semnarea Tratatului, trebuie corelate cu acelea ale țărilor și popoarelor eliberate în anul 1918 de sub dominația austro-ungară. Este bine ca aceste acțiuni – spune istoricul – să se refere la recunoașterea internațională a deciziilor popoarelor, la noua arhitectură europeană de după Marele Război, care nu este decizia Marilor Puteri, care au recunoscut actele populare eliberatoare.
Aceste popoare au învățat să nu fie la remorca ofensivei ungare, să nu răspundă mereu și punctual poruncilor venite de la Budapesta. Apoi, au îmbrățișat dreptul la autodeterminare, concept adus de președintele american, Woodrow Wilson, în Europa. Academicianul Ioan-Aurel Pop subliniază că: „Tratatul de la Trianon are importanța sa internațională și națională, greu de estimat și imposibil de minimalizat. El a legitimat voința dreaptă a poporului român și ne-a întărit în plan internațional o moștenire scumpă.” Este bine să medităm. Mă gândeam că ar fi fost bine ca evenimentul să consacre o înțelegere a istoriei. Întâlnirea recentă dintre șefii diplomațiilor române și maghiare a fost doar un gest simbolic. Cele două viziuni asupra Tratatului au rămas neclintite.
Putem trăi în lume și cu păreri diferite, dar cu mesaje naționale ca între vecini. Mâine vom vedea cum gândește istoricul maghiar, Ablonczy Balasz, coordonatorul proiectului de la Budapesta, legat de împlinirea unui veac de la semnarea Tratatului de la Trianon, care a provocat atâtea emoții reciproce.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.