America de aproape

0
52

Distanțele au pierdut mult din semnificația depărtării. Mai ales în privința comunicării. De la un pol la altul, imediat afli știrile. Viteza cu care ne parvin poartă, însă, și stigmatul confuziei. Globalizarea și pandemia au produs în mai multe țări mistificări, circulă teorii ale conspirației, sunt diabolizate personaje cu rosturi majore în societate. Se iscă povești despre planuri oculte care ar distruge omenirea. De spaima firească în fața necunoscutului profită lumea politică. Pe acest fond al crispării au loc și evenimente nedorite, tragice. Care scot la suprafață stări mocnite. Cum a fost și moartea cetățeanului de culoare George Floyd, din Minneapolis. Ghinionul lui să întâlnească un polițist ultrazelos. Și s-au declanșat marile proteste care au aprins America.
În primul rând a fost strigată prin marile orașe americane violența polițienească. Cu accent pe segregarea rasială. Să nu uităm că America are episoade care au cutremurat-o. Cum a fost cel al pastorului Martin Luther King, asasinat. A urmat un val de proteste rasiale. Istoria poliției americane a fost marcată de un context complicat de conflicte rasiale. Mai este un fapt care pune în priză directă poliția cu societatea. Este vorba de regimul armelor și munițiilor. În multe state, libertatea de a purta armă este un drept fundamental. Circulația liberă a armelor afectează și purtarea poliției, care consideră că orice suspect este un potențial înarmat.
Am tresărit, când mă aflam pe Coasta de Est a Americii, pe Autostrada 95, care leagă nordul cu sudul statului federal, și mi s-a descris scena când ești oprit de un polițist rutier. Ați văzut și în filme. Lumea a fost, și este, cu ochii pe Donald Trump, președintele în exercițiu al Statelor Unite ale Americii. Aici intervine dificultatea noastră, de departe, de a desluși opiniile despre președinte. America este în an electoral. Câte exagerări, câte adevăruri se spun? Donald Trump atribuie violențele unor huligani și unor grupuri de extremă stânga. Apelurile la calm nu și-au găsit loc în discursul său. Este extrem de ferm cu revoltații. Republicanii îl aclamă, democrații îi detestă atitudinea și limbajul, spunând că în loc să se ocupe de catastrofa socială post­pandemie își vede în continuare de bătăliile ideologice și politice.
Nu lipsesc amenințările cu tragerea la răspundere pentru felul în care a reacționat la proteste și pentru extinderea lor la scară națională. A fost numit pompierul-piroman, care incendiază țara. Sunt destui comentatori care încearcă să evalueze efectele acestor revolte asupra alegerilor prezidențiale din toamnă. Focul orașelor, pus pe seama lui Trump ar fi și un mod de a trezi electoratul din ațipire. El are nevoie de așa ceva. Citesc un comentariu din presa franceză, care spune că aproape nici un sondaj dat publicității nu-i dă șanse reale la al doilea mandat. În schimb, Joe Biden urcă constant, tace sau este foarte luat în seamă de presă. Vorbind foarte puțin, greșește foarte puțin, atitudine pe placul alegătorilor indeciși.
Trump mai trebuie să răspundă și de felul în care America s-a comportat sub pandemie. Mai ales pentru starea economiei americane. Un alt semnal de alarmă este solidaritatea unei părți din lume cu protestatarii. Moartea unui om, tragică prin definiția morții, a răscolit țări și echipe de fotbal. Care percep o degradare a rolului de lider al lui Trump. Neprietenii Americii nu stau degeaba. Vorbeam de America de aproape. De care nu putem fi indiferenți. Din două rațiuni nu-mi pot ima­gina o lume fără America. Deocamdată este singura putere care ne poate apăra. Și apoi sute de mii de familii românești au reprezentanți peste Ocean. Ori sângele apă nu se face.
America are parte de tensiuni. Dar nu o socotesc lipsită de putere interioară. Un general în rezervă al marinei militare a SUA a explicat de ce amenințările președintelui american cu intervenția militară ar putea fi sfârșitul pentru experimentul american. Crede că este un moment crucial pentru democrație. Celebra scenă cu Biblia, ședința foto din fața bisericii președinților a fost condamnată de episcopul Diecezei din Washington, care a declarat că președintele tocmai s-a folosit de Biblie, textul sacru al tradiției iudeo-creștine și de una dintre bisericile diecezei fără permisiunea lui, pentru a da un mesaj care contrazice învățătura lui Iisus. A încălcat principiul separării dintre stat și biserică.
Se vede cum o crimă a bulversat o lume, scoțând la suprafață probleme ale societății americane despre care se vorbește mai puțin. Cât este America de departe, atâta ne este de aproape. Pentru unii foarte aproape.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.