Roşii din Coltău, polenizate cu bondari belgieni

0
120

În programul de minimis, la Direcţia judeţeană pentru Agricultură Maramureş, s-au înscris 52 de beneficiari, din care la ora actuală comercializează tomate doar 10 legumicultori: 2 din oraşul Şomcuta Mare, 1 din Satulung, 3 din Coltău, 2 din Mireşu Mare şi 2 din Sălsig. Ceilalţi 42 de cultivatori de roşii au înfiinţat cultura, dar n-au avut posibilităţi să încălzească solarul în nopţile şi zilele reci, aşa că au renunţat la subvenţie. Roşiile lor s-au dezvoltat mai încet şi se vor coace după 1 iulie, cînd se încheie programul naţional prin care legumicultorii, care cultivă 10 ari de tomate în spaţii protejate şi vînd producţia pe piaţă pînă în 1 iulie 2020, primesc 3.000 euro. (Termenul era 15 iunie, dar a fost prelungit.)
Am dorit să vedem cu ochii noştri o cultură din Programul Tomata 2020 şi directorul Virgil Ţînţaş ne-a recomandat să mergem la Coltău, unde sînt trei fermieri înscrişi în program, care comercializează roşii de circa o lună de zile. L-am găsit acasă pe Iosif Koncsard de pe strada Teleki Sandor nr. 44. Ne-a povestit cum s-a apucat de legumicultură: în urmă cu vreo 15 ani, firma Angred la care lucra a dat faliment, aşa că s-a decis să construiască două solarii (cu arce metalice înalte de 6 m), a montat furtunuri de irigaţie prin picurare (apa este scoasă din fîntînă cu ajutorul unui hidrofor), dar şi conducte prin care pe fiecare rînd circulă apă caldă produsă de centrala termică cu gaz metan. Acesta este secretul roşiilor coapte în mai-iunie (cele din solariile fără încălzire abia acum se pîrguiesc pe primul etaj de inflorescenţe).
Un alt „secret” al reuşitei sale este gunoiul de grajd fermentat timp de 2 ani, în platformă, obţinut de la cele două vaci din gospodărie, pe care îl administrează în cantitatea permisă de tehnologie, circa 3,5 tone de compost pe 10 ari de solar. Împrăştie pe sol şi carbonat de calciu (var praf), pentru a corecta aciditatea solului. A produs răsadurile în ghivece nutritive şi le-a tratat o singură dată, cu fungicidul Previcur, ca să nu fie atacate de ciupercile microscopice, iar de atunci n-a mai făcut niciun tratament (de-ar fi apărut boli, ar fi stropit cu pesticide cu timp de pauză scurt, de 1-3 zile).

Foloseşte seminţe din 2 soiuri locale (le are de la mama sa), cu fructe mari şi coajă subţire, pe care le recoltează la coacerea deplină; a doua zi dimineaţă, soţia sa le vinde în piaţa ţărănească din Baia Mare, zona Gării. Au gust apropiat de al celor de grădină. Cultivă şi hibridul extratimpuriu Pink Rock F1, pentru consumatorii care preferă fructele mai mici şi cu coajă groasă (se păstrează mai multe zile).
În acest an, pentru a avea roşii mai multe şi mai repede, a comandat în Belgia bondari polenizatori. A meritat investiţia, deoarece insectele şi-au făcut treaba foarte bine. Pe lîngă roşii, mai cultivă ardei (în cîteva zile va culege prima recoltă) şi castraveţi (cultura a II-a, după roşii), iar în aer liber, pune ceapă, usturoi, cartofi, porumb (îngraşă porci pentru consumul propriu), fasole, verdeţuri, toate pentru piaţă. Copiii sînt plecaţi, fiul urmează facultatea de teologie baptistă la Budapesta (după ce a terminat Conservatorul), iar fiica, pedagogia la Oradea.
Probleme apar me­reu, gazul metan costă mult (subvenţia abia acoperă plata gazului), dar este mulţumit cu munca sa. Vin oameni să cumpere roşii, de acasă le vinde cu 13 lei, faţă de 15 lei/kg în piaţă. Unii consumatori preferă roşiile „industriale” importate din Polonia, costă 8-10 lei/kg!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.