Vântul bate de la Răsărit

0
54

Strategia Națională de Apărare a Țării, pentru perioada 2020-2024, vorbește direct, pentru prima dată, despre comportamentul agresiv al Federației Ruse, inclusiv despre acțiunile sale de tip hibrid și militarizarea regiunii Mării Negre, fapt care a declanșat un val de critici și acuzații din partea mai multor oficiali de la Moscova, toate reflectate în presa rusă în manieră propagandistică. Este destul de dificil să te descurci în țesătura de informații, mai ales cărora să le dai crezare. Cum să le cumpănești? Cât este adevăr și cât ficțiune diplomatică? Cât este pericol real și cât este joc al supremației? Experiența istorică a politicii Răsăritului față de noi nu ne lasă indiferenți la orice tresărire a Rusiei. Există o acumulare de sentimente prudente, care ne pun multe întrebări. Marea răspundere cade pe umerii diplomaților, politicienilor, dar, nu în ultimul rând, analiștilor politici, care vehiculează ideile din cancelarii. Românilor li se reamintește neîncetat că forțele NATO și americane, precum și armamentul desfășurat în aceste baze transformă țara în pericol militar și sunt adesea îndemnați să renunțe la bunăvoința lor față de NATO și armata americană.
Citesc opinia românului Mircea Geoană, secretar adjunct al NATO, că dezinformarea rusă „încearcă să răspândească narațiunea falsă potrivit căreia NATO este o alianță agresivă, care forțează Federația Rusă să se apere.” Cea care a pus gaz pe foc a fost Maria Zaharova, purtător de cuvânt al Ministerului de Externe rus, care a afirmat într-o conferință de presă: „Faptul că Bucureștiul folosește metoda plagiatului nu confirmă decât – așa cum ni se pare – un deficit de gândire în rândul politicienilor români.” După cum se vede, spusele de mai sus nu-s prea măgulitoare pentru politica românească actuală. Adică cum? Noi nu mai gândim? Gândesc alții în locul nostru? Am citit textul cu pricina: România nu consideră Federația Rusă un stat ostil, ci atrage atenția asupra acțiunilor provocatoare ale acesteia în Marea Neagră. Nu este o noutate că Rusia și România au poziții diferite cu privire la problemele de securitate din această regiune. Mai ales în problema Transnistriei. Ca să mai tempereze dialogul din media rusă un senator ne asigură cu o jumătate de gură: „Nu considerăm România drept ina­micul nostru, dar vom ține cont de acest lucru atunci când ne vom dezvolta strategiile de apărare a Patriei.”
Este clar, definirea se amână pe mai târziu. Un senator rus ne plimbă cu aluzii, prin istoria noastră veche: „Românii se consideră cu adevărat descendenți ai vechilor romani, acest lucru este clar prevăzut în imnul național. Concepția României de a crea imaginea inamicului în persoana Rusiei este așa cum au fost acțiunile Imperiului Roman în raport cu Cartagina.” M-am dus la istorie și am aflat că a avut loc cea mai mare luptă între Republica Romană și Cartagina antică. A constat într-un asediu roman și a sfârșit cu distrugerea completă a orașului Cartagina, cu anexarea teritoriului deținut de aceasta de către romani. Independența Cartaginei a luat sfârșit. Cam nemiloasă aluzia senatorului rus. Afirmații cu morala la urmă. Se caută, mai direct, mai pe ocolite, să înainteze opinii împotriva NATO în România. După cum vedem, propaganda rusă este extrem de subtilă, merge până la limita convingerii.
Dacă urmărești știrile de pe Sputnik, ai o imagine a punctului de vedere al Kremlinului. Se spune că sunt știri care caută răul, adică dezinformarea și propaganda Rusiei în România. De acolo am preluat și atitudinea Rusiei, care nu va sta cu mâinile în sân, față de direcția strategică a Vestului. Zice știrea: „Dacă americanii ar reuși cumva să-și preseze aliații să accepte sporirea potențialului de rachete în statele din regiunea Mării Negre, și să creeze o grupare permanentă a forțelor navale în apele teritoriale ale României, Rusia va fi obligată, pur și simplu, să reacționeze.” Sub ce formă? Nu cred că ar putea fi vorba de ofensivă, cuvânt des auzit în ultima vreme chiar de la generali români. Aleg din valul de știri și una care ne liniștește: „Rusia nu a amenințat, nu amenință și nu va amenința teritoriul național al României. Această versiune există în mintea politicienilor și experților români,” spune președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Dumei de Stat.”
Așa să fie, dar nu putem fi indiferenți, când se simte vântul de la Răsărit. Câteodată, istoria se repetă, dar nu-i neapărat obligatoriu. Și mai ales nu avem nevoie. Deocamdată, așa este mai bine!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.