O imagine mișcată din New York

0
72

S-a întâmplat să ajung și eu la New York. Am scris la timpul potrivit: pentru mine metropola americană este o sfidare a lui Dumnezeu! Văzută de pe Ulița Bisericii mele, imaginea poate fi de înțeles. Dar lumea nu se apleacă asupra unei păreri. Recunosc, orașul este o mare invenție a minții omenești. Dacă atunci îmi puneam întrebări, la care nu-mi puteam răspunde, mă mulțumeam cu uimirea. Acum, când scena americană este tulburată și de o altă epidemie, cea a rasismului, caut răspunsuri. Oare cine le are la îndemână? Deși vorbim zilnic cu Coasta de Est a Americii, nu desfășor dialoguri despre amănunte neplăcute. Centrul atenției este Marco, obligat să traverseze, din fragedă pruncie o lume încordată. Așa că, America nu-mi este indiferentă din multe motive. Care este starea de fapt, de pildă, în metropola cu zgârie-nori? Am citit, recent, un reportaj mișcător, tocmai despre ceea ce mă interesa. Autoarea, Carmen Firan, este o veche cunoștință, de pe vremea când era director de programe la Fundația Culturală Română, condusă, pe atunci, de scriitorul Augustin Buzura. Instituția, din Aleea Alexandru, a desfășurat în Maramureș colocvii de rang internațional.
Carmen Firan este stabilită la New York de peste două decenii, unde s-a impus ca jurnalistă și scriitoare. Publică frecvent articole în presa din România. Dar și romane interesante despre succes și ratare, despre cum poți să-ți îndeplinești visul american, dar și despre capcanele și anxietățile orașului, deopotrivă strălucitor și devorator de energii. Mă folosesc de corespondența ei din New York, deoarece mi se pare mai aproape de o realitate pe care dorim să o cunoaștem. Aflăm din secvențe televizate că măștile revoltei și anarhiei au fost scoase în stradă. America trăiește o pagină tristă a istoriei sale. Carmen Firan a călătorit mult în interiorul țării, a citit și a scris despre ea, a vorbit cu oameni de toate orientările. Apreciază diversitatea, generozitatea și toleranța. Dar, parcă, istoria s-a fracturat. Zgomotul se aude până la noi.
Redau o imagine mișcată din New York, surprinsă de Carmen: „După protestele pașnice din timpul zilei, la lăsarea întunericului încep acte de vandalism și violență. Poliția este intimidată și pusă sub lupă. La cel mai mic semn de abuz, revolta dă pe dinafară. Albii îngenunchează și își cer iertare, alții spală picioarele negrilor, pentru a fi iertați. Statuile confederale sunt date jos, statuile lui Columb decapitate (fără legătură cu uciderea lui George Floyd), filme și cărți despre istoria vechiului Sud sunt interzise, politicienii îngenunchează prin parlamente, polițiștii îngenunchează în fața protestatarilor pașnici. Cuvinte ca: vină, rușine, nedreptate, injustiție, inegalitate capătă o încărcătură ciudată, nu de compasiune, ci de ură. Se propune tăierea fondurilor poliției și reformarea sistemului educațional, Academia Oscar vorbește despre diversitate obligatorie la nominalizări… Tineri de culoare furioși fugăresc albi prin Manhattan, care au doar vina că se întorc de la muncă, magazinele scumpe de pe bulevardele principale și-au baricadat vitrinele de frica infractorilor. New Yorkul pare bolnav de o boală care nu era a lui.”
America este răscolită de întrebări care au mocnit până la nefericitul incident. Se întreabă: „unde sunt protestele împotriva celor care au ucis sute de mii de civili nevinovați în Irak și Siria, în războaiele ultimelor decenii sau în atacuri teroriste?” Rănile istoriei se mai deschideau din când în când, fără să sângereze ca în ultimele săptămâni. America este în derivă. Ina­micii tradiționali și cei recenți jubilează. Marea democrație a lumii dă semne de slăbiciune. Analiști politici din diverse țări prevăd declinul Americii. Autoarea crede că o Americă slăbită va îngădui, ca în locul lumii libere, să se instaleze forme voalate de dictatură și supraveghere. Nu este iertat nici președintele Trump, care a preferat să incite conflictele sociale decât să încerce să le aplaneze. Narcisist și megaloman, i-a îndepărtat din administrația sa pe cei valoroși, care au îndrăznit să-l contrazică. Țara a fost abandonată și de unii, și de alții, cuprinși de febra campaniei electorale.
Ni se spune că mass-media face jocul manipulării politice, și-a abandonat calitatea morală de a informa imparțial. A devenit un tribunal care judecă strâmb. Și în America? Se întrețin pasiuni exacerbate. Grupări organizate antiguvernamentale profită de tragedii, speculează momente emoționale intense pentru a crea haos și a slăbi autoritatea instituțiilor. Președintele sfidează realitatea, adică pandemia, și anunță că își începe campania electorală. O observație a autoarei mi-a mai reținut atenția. Într-o țară divizată, în care numărul armelor deținute de populație depășește numărul locuitorilor ei, cu o poliție intimidată și o conducere oscilantă, lucrurile pot merge pe un făgaș periculos. Mulțumesc Carmen Firan!
Eu cred că o democrație consolidată în timp, trecută prin multe încercări, nu poate sucomba în câteva luni. Adică până la alegerile prezidențiale americane, cu o uriașă miză planetară. Trebuie să așteptăm, împreună cu societatea, liniștirea apelor.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.