Aflat la mică distanță de actuala graniță de Nord-Vest a României, municipiul Sighetu Marmației este un oraș plin de istorie și spiritualitate. Palatul Episcopal, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, precum și multe alte clădiri configurează caracterul memorialistic al localității. Dintre toate acestea, una, deși mai nouă – sau poate tocmai de aceea – , are o vocație a memoriei cu totul aparte. Este vorba despre Biserica „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” din incinta Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră. Această biserică de lemn, de pe o străduță liniștită a Sighetului, se înrudește, prin Sfânt ocrotitor și prin meridian geografic, cu Putna Marelui Ștefan. Simetric, amândouă stau la granița de nord a țării, spre veghe și mărturie.
Nu era loc mai potrivit pentru a înălța o biserică în cinstea Binecredinciosului Voievod, a celui care a stat și stă mereu de veghe la fruntariile țării, decât în spațiul unei instituții care îi continuă, prin timp, misiunea sfântă. Proiectată de extraordinarul arhitect Dorel Cordoș și împodobită cu o pictură de o naturalețe sublimă de echipa domnului profesor Octavian Ciocșan, această superbă biserică – târnosită, în anul 2008, de Preasfințitul Părinte Iustin al Maramureșului și Sătmarului – s-a născut din ofranda sinceră, benevolă, a polițiștilor de frontieră maramureșeni, pentru credința străbună și în memoria Marelui Domnitor.
Și azi, 2 iulie 2020, Sfântul Ștefan cel Mare al Moldovei a fost cinstit după cuviință. Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta Liturghie în voievodala biserică, înconjurat fiind de un sobor de preoți și diaconi, amintindu-i pe Pr. Ciprian Ioniță, consilier patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Pr. Vasile Aurel Pop, protopopul Sighetului, Pr. militar Vasile Gligor, „parohul” bisericii din incinta Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, Pr. militar Ioan Boroș, de la Inspectoratul Județean de Jandarmi Brașov, Pr. militar Radu Cotuțiu, de la Inspectoratul Județean de Jandarmi Cluj, Pr. militar Daniel Achim, de la Inspectoratul de Jandarmi Maramureș, Pr. militar Cristian Silaghi, de la Inspectoratul de Jandarmi Satu Mare.
La Sfânta Liturghie au participat numeroși credincioși, între care și angajați ai instituției-gazdă, în frunte cu domnul comisar șef Florin Coman, Șef al Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, omul care a transformat această instituție într-o mare echipă, de un înalt nivel moral și profesional. Cântările liturgice au fost înnobilate, și de această dată, de interpretarea Grupului Psaltic „Theologos” al Episcopiei, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu.
La începutul cuvântului său de învățătură, Preasfințitul Părinte Timotei și-a exprimat bucuria de a se afla, în zi de sărbătoare, într-o instituție absolut necesară Statului român, o instituție care a înțeles să înalțe și să înveșnicească, la granița de nord-vest a României, această ctitorie care îl are ca patron duhovnicesc pe Marele Ștefan.
Cărțile ascetice ale Bisericii, viețile Sfinților, ne propun numeroase modele: Antonie cel Mare, Eftimie cel Mare, Pavel Tebeul. La o altă scară duhovnicească, un astfel de model este Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Și lui i se poate spune – precum i-a spus tânărul ucenic avvei din Pateric – „Îmi este de ajuns că te-am văzut”. Aceasta înseamnă a intra în duh de comuniune cu duhul lui cel drept, de voievod dreptmărturisitor, de păstrător fidel al credinței și al valorilor creștine, românești și europene. „Duhul lui Ștefan trebuie să fie în inima fiecărui român dreptcredincios, în inima fiecărui oștean, în inima fiecărui preot, în inima fiecărui om care poartă uniforma; uniformă care este a Statului român, uniformă care vorbește despre demnitatea poporului român, uniformă care vorbește despre valorile noastre neprețuite.” De aceea, uniforma preotului și a soldatului este binecuvântată și plăcută lui Dumnezeu. Ea este sfântă. Căci haina soldatului nu este haina lui, ci este haina pe care au purtat-o moșii și strămoșii noștri; pe care au purtat-o ostașii români care au căzut pe câmpurile de luptă și pentru care se roagă Biserica la toate sfintele slujbe. Ea este haina pe care au purtat-o plăieșii și răzeșii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Ei au murit pentru ca noi să fim demni, pentru ca noi să călcăm cu toată talpa piciorului pe pământul pe care ei l-au apărat.
De aceea este atât de importantă această zi. Ea ne reîmprospătează memoria sufletească. Ne amintește cine suntem, de unde venim și încotro mergem. Ea trebuie să rămână mereu în conștiința noastră, să ne anime, să ne dea tărie și curaj. Ea trebuie înțeleasă în cheia îndemnului paulin, de a lua aminte la înaintașii noștri. În această lumină trebuie să vedem și noi respectul și cinstirea pe care străbunii noștri le-au arătat Sfântului Voievod. Căci el a condus țara cu smerenie și cu sfat duhovnicesc. De aceea, a fost cinstit încă din timpul vieții, iar Biserica Ortodoxă Română, în 1992, prin canonizarea lui, nu a făcut decât să confirme o stare de fapt.
La finalul sărbătorii, în numele Preasfințitului Părinte Iustin al Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul i-a dăruit vrednicului preot Vasile Gligor o frumoasă bederniță, semn al înaltei prețuiri, pentru întreaga activitate administrativă, pastoral-misionară și filantropică a preacucerniciei sale.
Prof. C. B. Roatiş