Mintea și … menta

0
156

Tufa de mentă de la fereastră mă duce cu gândul la povestea mentei. Care spune că menta a fost o nimfă, adică o mireasă divină şi una din iubirile lui Hades, zeul Lumii de Jos. Minthi s-ar fi lăudat tovarăşelor sale, nimfele-naiade, că ea e mai frumoasă decât Persefona, soția lui Hades. Şi cum zeii le află pe toate, şi Persefona a aflat de iubirea interzisă a soţului său pentru Minthi, şi s-a plâns mamei sale, Demeter, zeiţa cerealelor.
Aşa a fost prefăcută într-o buruiană. Buruiană, căreia, însă, stăpânul lumii subpământene, sfâşiat de regrete, i-a dăruit o mireasmă divină şi ceva din puterile tainice ale Afroditei. De aceea Minthi, prefăcută în mentă, păstrează până astăzi, sublimate, mireasma, savoarea şi vraja unei iubiri divine. În Grecia există chiar şi un munte care păstrează amintirea acestei iubiri: Muntele Mentei, de lângă Pylos, patria înţeleptului rege Nestor.
Revenind în contemporaneitate, cea mai mare putere a mentei, spun manualele secrete ale Stăpânilor Ierburilor, este aceea de a îmbuna, de a împăca, de a trezi şi de a îmbunătăţi… mintea. Seara, la culcare, beți o cană din ceai de mentă! Și uitați de toate gândurile zilei!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.