Diavolul alb

0
63

Mă preocupă curentele sociale, dacă vreți filozofice, care se conturează în jurul unor mișcări din ce în ce mai evidente în multe țări ale lumii. Mai nou, Statele Unite sunt în top. Corect ar fi să spunem că unele idei radicale se manifestă în stradă. Greu de apreciat centrul de greutate teoretic din care țâșnesc revoltele. Am acces la peisajul francez al ideilor despre lumea contemporană. Ilustrat în opere literare. Unele utopice, care își găsesc admiratori mai ales când uzează de viziuni șocante și de un limbaj îndrăzneț, care coagulează nemulțumiri din realitatea trepidantă. Mi-s aproape doi autori francezi, foarte diferiți ca abordare a lumii epice. Rusul Andrei Makine, devenit scriitor de limbă franceză, imaginează în romanul „Dincolo de frontiere” o Franță rămasă cu treizeci de milioane de locuitori, toți pur sânge francez, o viziune provocatoare pentru prezentul Europei. Deși este puțin convingătoare, propune o imagine idilică a cultivării pământului, renunțarea la orice beneficiu al lumii moderne, o viață spiritualizată din care lipsește Dumnezeu.
O viziune diametral opusă aparține prozatorului Michel Houellebecq, în romanul „Supunere”, care prezintă o Franță islamizată, cu toate consecințele de rigoare. Scriitorii sunt gânditori privați, care sugerează, dar nu impun idei. Într-o lume în care trăim o criză multiplă sanitară, economică, politică, identitară, romanele se vor percepute cu virtuți profetice. Sunt scoase de la naftalină concepte perimate, li se injectează sânge proaspăt și li se cer scuze pentru perioada în care au fost scoase din uz. Citesc în presă că președintele Macron dorește ca Europa să-și afirme independența, dar și autonomia militară, medicală, tehnologică sau alimentară. Iar Franței vrea să-i redea suveranitatea, industrială în primul rând.
Prietenul Matei Vișniec, dramaturgul trăitor la Paris, scrie despre un filozof, Michel Onfray, cu gesturi mediatice spectaculoase în favoarea regândirii suveranității. În acest scop a tipărit și o revistă, cu mare impact la cititori, care propune să unească în jurul ei republicani suveraniști de stânga și de dreapta. Nu-i plac liderii de opinie care, de pe poziții asumate de stânga, pretind ce este bine și ce este rău și dau note bune sau proaste realității în care își duc viața. I se reproșează că face jocul extremei drepte și al liderei acesteia. În fond, revista dorește să stimuleze apariția unor noi analize și viziuni politice, precum și a noi lideri în perspectiva alegerilor prezidențiale din anul 2022. Așa încât francezii să nu fie prizonierii duetului Macron – Marine Le Pen. Filozoful crede că un singur diavol este dăunător într-o societate. Este amintit Panait Istrati, care, după o călătorie în lumea sovietică, scrie o carte lucidă și critică în comparație cu mentorul lui Romain Rolland, care l-a sfătuit să nu facă jocul burgheziei. Atunci ea, burghezia, era diavolul unic.
Proiectat conceptul în prezent, se caută un țap ispășitor, să fie paratrăsnet pentru toate nemulțumirile vrute și nevrute, ale unora sau altora. Este legitimat populismul, pus în relație cu suveranismul. Matei face o mărturisire de care sunt legat prin întâmplare. Ultima noapte bucureșteană a lui am petrecut-o în trei: Matei Vișniec, Ion Zubașcu și cel care scrie. Era în toamna anului 1987. Ne-am revăzut după 1990. De când trăiește în Franța, a asistat la multe tentative de revoltă a unor gânditori, care au ținut să spună că desemnarea extremei drepte ca diavol unic nu ar fi benefică nici pentru democrație nici pentru înțelegerea realității. Doctrina diavolului unic s-a mai cutremurat de când și în Franța s-a conturat diavolul alb, în viziunea unor rețele de islamiști radicali, adversari cu arma în mână ai întregului edificiu republican, precum și ai întregii civilizații occidentale.
Francezii de astăzi descoperă cum ura față de poliție se poate converti în șubrezirea statului și instaurarea haosului. Nu este exclus ca în viitor rasa albă să fie desemnată diavol alb. Cu un transfer rapid de mentalitate americană, omul alb începe să fie acuzat, în contextul unor mișcări identitare și antirasiste, care degenerează, că ar fi responsabil de toate relele lumii. Demonizarea rasei albe poate duce la haos. Care ar atrage crisparea serioasă între culorile de toate felurile. Această revoltă antirasistă trebuie gestionată cu înțelepciune. Nici diavoli albi, nici diavoli negri, sau de alte culori ale pielii! Ci oameni cu valorile lor. Între toate curentele care circulă prin lume, eu prefer umanismul. Doctrina care are în centru omul, bunăstarea și demnitatea lui, încrederea în rațiune.
Da, entuziasmul față de om și natură, compatibil cu credința religioasă. Deci, fără diavoli prin lumea asta!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.