În 2000, prima Tabără Multimedia; 2020, anul învățământului online • Interviu cu prof. Mariana HUDREA

1
414

Profesoara Mariana Hudrea poate fi considerată unul dintre dascălii nu doar pasionați de profesia lor, ci deschizători de drumuri în ceea ce înseamnă învățământul modern și importanța competențelor digitale. În această perioadă, când școala a avut provocările ei, iar tehnologia și-a spus cuvântul, am rememorat cu Mariana Hudrea, tot cu ajutorul competențelor digitale, anii de început. Cu atât mai mult cu cât s-au împlinit în această lună, 20 de ani de la prima tabără multimedia, organizată de ea în Maramureș.

– Școala online a fost o provocare în perioada pandemiei! Au trecut 20 de ani de când intuiai spre ce se îndreaptă lumea. Îți mai aduci aminte cum a fost?
– De fapt povestea e mai veche. Prin 1985 am înțeles că nu peste multă vreme calculatorul va face parte din viața noastră. Predam limba engleză la Liceul de Industrie Ușoară din Baia Mare, patronat de celebra întreprindere Maratex. Și m-am trezit cerându-i directorului liceului să se organizeze în școală cursuri de calculatoare. Nu peste mult timp au început cursurile, cu un specialist IT de la Maratex. Lucram pe acele calculatoare produse la Timișoara, la care era necesar să scrii câteva cuvinte ca să se introducă o literă. Eram curioasă, dar și perseverentă, așa că dintre cei 45 înscriși la curs, am fost singura care l-a finalizat. Cum lucram la redactarea Lucrării de Gradul I, am început să mă documentez și să găsesc materiale despre Predarea Asistată de Calculator. Preocupare încă de la absolvirea facultății.
– Această mașinărie a timpului, sau limbile străine îi inhibă pe mulți și astăzi.
– Predam engleza și franceza la un liceu industrial și adesea eram întrebată „La ce ne folosesc nouă limbile străine, ca să lucrăm în filatură?” Așa că trebuia să găsesc mijloace de a trezi interesul elevilor. Am reușit să dotez un cabinet cu tot ce se putea pe vremea aceea: casetofon cu boxe, retroproiector, proiector pentru diaporame… Și cum elevii păreau încântați, pasul până la Predarea Asistată de Calculator nu-mi mai pare astăzi atât de mare.
– Dar a mai durat până au apărut PC-urile și primele CD-uri Multimedia.
– În anul 1990, când mi-am susținut lucrarea de grad am făcut-o pe calculator. Am făcut senzație, însă nu m-am mulțumit cu atât. În 1991, mi-am început activitatea la Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Îmi aduc aminte că domnul Octavian Cudalbu, de la Conseco, ne-a facilitat primele cursuri IT pentru o clasă de elevi de la Postliceală. În 1993, am primit în școală primele PC-uri și CD-uri Multimedia. Rolul domnului Petre Mitru a fost decisiv din acel moment.
– De la primul e-mail la ceea ce se întâmplă astăzi, e cale lungă.
– Era în 1997 când am mers la un curs Multimedia la Universitatea Canterbury din Marea Britanie. De acolo am trimis primul e-mail. O experiență care astăzi e mai mult decât banală. Dar atunci, să poți comunica cu cei câțiva din țară care utilizau poșta electronică, a fost un lucru fascinant. Acolo am învățat să fac prezentări Power Point și am aprofundat beneficiile utilizării Multimedia la clasă. La întoarcerea acasă primul lucru a fost să-mi cumpăr un PC și să obțin conexiune la Internet. În Anglia am văzut tineri din întreaga lume care veneau să-și perfecționeze cunoștințele de limba engleză. Mi-am spus: Dacă ei pot, noi de ce nu am putea? Echipa de la Multinet, condusă de Petre Mitru, mi-a fost alături clipă de clipă.
– Ai colaborat și cu Tehnocad, echipă condusă de Nicolae Dăscălescu. Și eu am o diplomă de la Tehnocad, de pe vremea aceea.
– Da, au fost momente provocatoare, încercări de a schimba fața în­vă­ță­mântului românesc. Engleza și calculatorul mi-au oferit deschiderea spre lume.
– Și am ajuns în anul 2000, când, acum 20 de ani, organizai prima Tabără Multimedia.
– Împreună cu tânăra și entuziasta profesoară de limba engleză Rodica Balasz. Ni s-a alăturat și un informatician american, Steve Willis, care a răspuns invitației mele și așa am pornit la drum. La prima ediție au participat 37 de elevi. În 2001, ni s-au alăturat 80 de elevi și profesori din 7 țări, de pe trei continente. În 2002 au fost 150 de elevi și profesori din 10 țări. În 2003 au participat 100 de elevi și profesori din 8 țări. În 2004, au fost 122 de participanți, iar la Tabăra TOEIC din 2008 au fost 80 de participanți. Taberele din 2003 și 2008 au fost răsplătite cu Certificatul „European Label” pentru promovarea limbilor străine cu mijloace moderne.
– Asta înseamnă să lucrezi cu plăcere, să vezi în perspectivă? Brâncuși spunea că dacă vrei să vezi departe, trebuie să urci cât mai sus!
– Astăzi stau și mă întreb de unde atâta curaj și entuziasm; al meu, dar și al echipelor cu care am realizat aceste tabere. Am rememorat și m-am uitat în aceste zile pe afișe, pe care le păstrez cu drag, și am rămas surprinsă câte instituții ni s-au alăturat, câți oameni au înțeles cât de importantă este dezvoltarea competențelor digitale în rândul elevilor și al cadrelor didactice.
– Provocarea s-a văzut în această primăvară, când școala s-a desfășurat online.
– Eu continui să cred că PC-ul, internetul, rețelele de socializare trebuie utilizate în modernizarea predării. Lecțiile, însă, trebuie să se desfășoare în primul rând în sala de clasă. Nimic nu poate înlocui relația directă profesor – elev, care se stabilește în clasă.
– Fiindcă am făcut recurs la memorie, îți mai amintești entuziaștii acelor vremuri?
– Au fost Susy Calvert și Joella Gibson, din SUA, Carmelo Polidano, din Malta, Beverley Killeen, Radislav Milrood, din Rusia, Nilufer Pembecioglu, din Turcia, Elmo de Angellis, din Italia, profesori străini care au venit special pentru aceste tabere, totul prin voluntariat. De remarcat că fiecare tabără a avut specificul ei. Am urmărit, prin aceste tabere, nu numai dezvoltarea competențelor digitale, ci și promovarea valorilor culturale ale Maramureșului. Impactul taberelor a fost foarte puternic. Mulți elevi și-au schimbat orientarea în alegerea profesiei. Toate cadrele didactice participante în calitate de cursanți au început să utilizeze calculatorul ca mijloc didactic. S-au închegat prietenii care durează și astăzi. Aprecierile au fost unanime. Nu pot să n-o amintesc pe Gina Călăuz, de la Direcția Județeană a Taberelor Școlare. Sau pe directorii de la marile Colegii Naționale din Baia Mare, care au pus la dispoziția noastră cabinetele Multimedia, unde se desfășurau activitățile. Sau pe domnul Teodor Ardelean, ediția 2004 a taberei multimedia ținându-se la Biblioteca județeană Petre Dulfu. Mai spun că primarul din acea vreme, Cristian Anghel, ne-a onorat cu prezența la fiecare ediție. Și mulți alții. Și media locală ne-a fost alături. Îți mulțumesc, Viorica, fiindcă n-ai uitat de acele începuturi provocatoare, frumoase, dar mai ales folositoare pentru anii care au urmat.
– O dată cu mulțumirile, îmi pare rău că dialogul nostru a fost virtual, dar mă bucur că frumosul și binele nu se uită. Închei cu ceea ce spunea Grigore Moisil: Pentru a putea întrebuința calculatorul, omul e obligat să învețe să gândească. Exact și abstract.

1 COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.