Hram și Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” Dragomirești, Protopopiatul Vișeu

0
38

Străveche așezare voievodală, de pe vremea lui Balc și Drag, Dragomireștiul se înalță, dens și armonios, la poalele Mărețului Țibleș. Se pare că vecinătatea multimilenară cu muntele i-a învățat pe „mireșteni” să fie verticali, demni, neclintiți, nestrămutați păstrători ai graiului, portului și tradițiilor străbune. Și, mai ales, ai credinței. Căci, alături de Țibleș, asupra localității veghează crucea de pe turla bisericii Mănăstirii „Sfântul Ilie”, originală creație a genialului arhitect Dorel Cordoș, biserică-reper și receptacol metafizic pentru cei care își bucură vederea fizică – și nu numai – cu privirea acestor locuri.

Azi, în 20 iulie 2020, în ziua de prăznuire a Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, a fost hram la mănăstire. Încet-încet și devreme, localnicii au ieșit din gospodării prin emblematicele lor porți și s-au îndreptat, pe drumul abrupt și cotit, spre Slujba de sus. Astfel că, la vremea cuvenită, un ales sobor de preoți și diaconi, împreună cu sute de credincioși, au ieșit în întâmpinarea Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, venit să coliturghisească și să împreună-prăznuiască figura unică a Marelui Prooroc din Tesvea Galaadului. În monumentalul Altar de vară, legat „organic” de superbul complex arhitectural, și-au însoțit episcopul, întru slujire, Pr. Mihai Chira, protopopul Vișeului, Arhim. Teofil Pop, starețul Mănăstirii Moisei, Protos. Sofronie Perța, starețul Mănăstirii Dragomirești, Pr. Călin Vlad, secretarul Protopopiatului Vișeu, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, și alți mulți și mult-vrednici preoți și diaconi. În timpul Sfintei Liturghii, după rânduială, într-un moment încărcat de sinceră emoție, a fost hirotonit întru preot părintele diacon Ioan Timiș.

                   Interpretată cu o sensibilitate aparte de părinții arhidiaconi Vlad Verdeș – inspector eparhial, Ionuț Todorca – secretar eparhial, și Teodosie Bud – consilier eparhial, frumoasa și cunoscuta melodie „Mama” („Stau adeseori pe gânduri și privesc”) a răsunat, în timp de priceasnă, peste larga curte a mănăstirii, aducând lacrimi în ochii celor prezenți, de la vlădică la opincă. La rândul ei, tânăra solistă Iulia Ioana Vlad a încântat audiența cu două cântări de suflet, acompaniată fiind de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, grup care a dat, de altfel, și răspunsurile liturgice.

„Auzi-mă, Dumnezeule, auzi-mă! Pentru poporul care este de față. Să creadă că Tu ești Dumnezeul Cel Adevărat”… Cuvintele proorocului, de pe Muntele Carmel, au însoțit, și ele, cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Iustin. Pruncul născut cu opt sute de ani înainte de Hristos și pe care tatăl său îl văzuse în vedenie hrănit cu flăcări de foc, va ajunge omul lui Dumnezeu, prooroc al Celui Preaînalt. De altfel, și în ziua de azi, părinții – și îndeosebi mamele creștine – simt și se roagă mult pentru darurile pe care le vor primi pruncii născuți sau care urmează să se nască. La treizeci de ani, la vârsta maturității iudaice, Sfântul Ilie s-a retras în pustie, într-o incredibilă asceză. S-a arătat poporului doar pentru că fusese trimis de Dumnezeu. Și fusese trimis de Dumnezeu pentru că poporul se afla în rătăcire. Fusese dus în rătăcire de regele Ahab și de soția sa Izabela. Conducătorii buni sunt o binecuvântare de la Dumnezeu, iar cei răi sunt o mustrare, o încercare pentru păcatele noastre, tot de la El. Acei conducători idolatri și slujitorii lor idolatri prigoneau poporul lui Dumnezeu și îl exploatau. Și astăzi, „Creștinismul este prigonit de mai marii lumii. Europa este beneficiara celor două mii de ani de cultură creștină; a capodoperelor creștine, a artei creștine, a literaturii creștine, a muzicii creștine… Și, cu toate acestea, desconsideră Creștinismul.” Dar mai există, până azi, dimensiunea profetică a preoției. Ilie s-a temut, dar, pentru că i-a poruncit Dumnezeu, s-a dus. Și mai există ceva: acel „instinct” curat al poporului, de a se transforma, la nevoie, într-o „enclavă a normalității”. „Poporul, chiar dacă nu are carte multă, are instinctul normalității și al realității. Și are memoria istoriei, a strămoșilor.”

Sfântul Ilie I-a cerut lui Dumnezeu să-L vadă. Și Dumnezeu i-a făcut parte lui Ilie de o vedere minunată: L-a văzut pe Hristos, pe Muntele Taborului, la Schimbarea la Față. Atât era de sfânt și drept acest om, încât a fost luat cu trupul la cer și îmbrăcat în haină îngerească, după cuvântul hrisostomic. Dar, înainte de cunoscuta plecare, l-a întrebat pe ucenicul său, Elisei: „Ce să-ți dau?” Iar acest ucenic a dat un răspuns cu adevărat înțelept, impresionant: „Să fie duhul care a fost în tine îndoit în mine”. Rugăciune mare și sfântă este aceasta! Rugăciune pe care toți copiii ar trebui să o adreseze părinților lor, trupești și duhovnicești. Iar noi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne facă parte de mărturisirea dreaptă a Sfântului Prooroc Ilie, patron al vremurilor, model al monahilor și al tuturor acelora care doresc să trăiască întru dreptate.

A fost un praznic al darurilor… Preasfințitul Părinte Iustin i-a acordat părintelui stareț Sofronie Perța Ordinul „Justinian Arhiepiscopul”. Domnului primar Vasile Țiplea și Consiliului Local al orașului Dragomirești le-a fost acordată Medalia Omagială „Justinian Arhiepiscopul”. Aceeași înaltă distincție a fost acordată domnului arhitect Dorel Cordoș, domnilor Simion Gaga și Dumitru Tămaș, precum și altor vrednici ctitori ai mănăstirii. La rândul său, Preasfințitul Iustin a primit în dar o frumoasă icoană, chip al icoanei Maicii Domnului, făcătoare de minuni, de la Dragomirești.

În final, Academia Română însăși le-a făcut maramureșenilor, cu ocazia acestui praznic, un dar de mare preț: prezența Domnului academician Alexandru Surdu, vicepreședinte al Academiei Române, un voievod al iubirii de Maramureș, de credință, de neam, de tradiții. „…În zilele acestea ni se tot spune să ne curățăm pe mâini, să ne spălăm trupul, să avem grijă să nu pătrundă virușii. Și din copilărie suntem obișnuiți și învățați să ne spălăm în fiecare dimineață. Dar pe suflete cum ne spălăm?! Mai ales în zilele acestea triste; mai ales în vremurile acestea urâte pe care suntem nevoiți să le trăim. Să ne spălăm pe suflete, dreptcredincioșilor! Să ne închinăm în fiecare dimineață și să-I mulțumim Bunului Dumnezeu pentru tot ce ne-a dat. Pentru zilele acestea frumoase, de sărbătoare; pentru frumusețea predicii pe care a rostit-o Preasfinția Sa; pentru zilele pe care le mai avem de trăit pe acest pământ… Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ierte greșelile și să ne păzească și de acum înainte, așa cum a făcut-o de două mii de ani, de când primii Apostoli au venit pe acest pământ, aducându-ne dreapta credință, pe care dumneavoastră o purtați și o duceți mai departe mai bine decât toți românii pe care i-am cunoscut. De aceea vă iubesc. Să vă dea Dumnezeu sănătate! La mulți ani!”

Din cer, Sfântul Prooroc Ilie le-a făcut și el credincioșilor darul său – vremea bună, ținând să-și facă simțită prezența, părintește, prin doar câțiva picuri, nevătămători, de binecuvântată ploaie.

B. Roatiș

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.