Mihai Dăncuș, o conștiință a Maramureșului

0
84

Eram la Desești, când prietenul de-o viață, Gheorghe Mihai Bârlea, mi-a dat vestea tristă că omul care a marcat destinul etnografic și folcloric al Maramureșului, Mihai Dăncuș, s-a stins din viață, în ultima zi a lunii iulie. Mi-a trebuit ceva vreme să-mi pun ordine în memorie pentru a scrie acest text. De Mihai Dăncuș mă leagă o parte din devenirea mea profesională și literară. Dacă nu-mi făcea atunci, în 1971, de Crăciun, propunerea de a veni la Muzeul Maramureșului din Sighetul Marmației, nu știu dacă traiectoria mea era cea care a fost. El m-a încurajat să risc, să părăsesc catedra de învățător și să mă alătur micii echipe de la celebrul muzeu, condus pe atunci de Francisc Nistor. Omul care a învestit în Mihai Dăncuș toată averea sufletului pe care o avea. Și ceva în plus. A intuit că Mihai este viitorul cert al acestei instituții. Căreia i-a pus aura valorii documentare și științifice.
Fiind alături de el, am fost martor la devenirea Muzeului satului maramureșean de pe Dobăieș. Și a expoziției pavilionare. Datorită lui cunosc Maramureșul în profunzime, luându-mă cu el pentru a face achiziții de obiecte muzeale. Nu uit aventura descoperirii unui Crist din Botiza. Localitatea în care el s-a născut, în 10 februarie 1942. Mihai rămâne o personalitate polivalentă: etnograf, muzeograf, editor, publicist, profesor universitar, doctor în etnografie și folclor. A abordat cu siguranță și pricepere profesională istoria culturii și filozofia populară. Cărțile lui stau mărturie. Cărți de referință, începând cu „Zona etnografică Maramureș.” Este primul autor care a prezentat Maramureșul din interior, cunoscându-l în toată alcătuirea lui. El nu numai că a afirmat valoarea Maramureșului, ci a argumentat-o cu mijloace științifice. I se datorează o mare parte din ieșirea Ținutului în lume.
Nu uit memorabilele simpozioane științifice, care prefațau Festivalul de datini, cu participarea unor personalități din țară și străinătate, în frunte cu savantul Mihai Pop. A inițiat cercetările de teren de la Sârbi, Breb, ori Poienile Izei. Și din alte așezări maramureșene, la care eu nu am participat. Să nu uit Casa Lazăr de Giulești, pe care a cumpărat-o și a conservat-o in situ. Ca director al Muzeului Maramureșului din Sighetul Marmației (1977 – 2011) a fost un bun strateg pentru ca această instituție să devină de anvergură națională și internațională. Mulți cercetători din Europa și Statele Unite s-au bucurat de sfaturile avizate ale lui Mihai Dăncuș. Mulți i-au rămas recunoscători. Îmi aduc aminte de o întâlnire cu doamna Sanda Golopenția, cunoscută cercetătoare în domeniul ling­visticii moderne și semioticii, pe când era profesor la Brown University din Statele Unite. În centrul amintirii, pe lângă savantul Mihai Pop, a stat figura luminoasă a lui Mihai Dăncuș. Pe când făceau numeroase cercetări în Maramureș, mai ales în satul Breb.
Da, era o plăcere să mergi cu Mihai Dăncuș pe teren, întrucât îți prezenta satele maramureșene ca pe o moștenire și arăta lucruri pe care cei veniți din altă parte nu le vedeau, mi-a spus distinsa cercetătoare. El făcea parte din fiorul Școlii lui Dimitrie Gusti. A contribuit esențial la realizarea unor filme științifice, care au plasat cercetarea etnografică și folclorică în centrul atenției europene. Și nu numai. A fost cooptat în diferite foruri internaționale. Palmaresul preocupărilor lui este impresionant. Rămâne un reper pentru cei care doresc să priceapă Maramureșul în esența lui.
Mihai Dăncuș s-a dovedit a fi un foarte bun cunoscător al satului arhaic maramureșean. Și un aprig apărător al valorilor lui, care mai pot fi salvate. Când s-a putut și-a extins cercetările și în Maramureșul din dreapta Tisei. Aceste cuvinte ale mele sunt un omagiu adus unei conștiințe care a izvorât din puterea Maramureșului, din istoria lui cu vocație întemeietoare. Cum s-a mai spus, nobilitatea sa moștenită a dublat-o cu nobilele cercetări într-o viață pusă în slujba memoriei Ținutului. Ne-a lăsat, spre îngrijire și continuare, o instituție de faimă. Recunoștința noastră rămâne ca un semn al prețuirii pentru o viață dăruită Maramureșului.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.