Mănăstiri dispărute din judeţul Maramureş

0
72

Mănăstirea ortodoxă din Şomcuta Mare (Nagysomkút)
Pe pagina de facebook a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Baia Mare a fost publicat un documentar amplu despre existenţa unei mănăstiri ortodoxe în Şomcuta Mare. “Puţini sunt cei care mai ştiu azi că, în hotarul Şomcutei, a existat un lăcaş de cult şi anume o mănăstire. Existenţa ei este trădată de toponimul La mănăstire şi de câteva obiecte ce i-ar fi aparţinut şi care se păstrează azi în diferite colecţii”.

Cele mai vechi informaţii despre existenţa mănăstirii

În acelaşi documentar scrie că “localizarea mănăstirii, situată la nord de Şomcuta, spre Satulung, o datorăm primelor hărţi militare pentru Transilvania, realizate între 1769-1773, pe care acest edificiu apare reprezentat la circa 2.7 km nord-vest de biserica de lemn din localitate, în dreapta văii Curazilor/ Hurazilor şi la 1.7 km sud-vest de confluenţa acestei văi cu valea Bârsău, pe terasa formată între aceste văi, într-o zonă la acea vreme împădurită. În câteva rânduri, la finele anilor ’70 şi începutul anilor 1980, Viorica Ursu şi Lucia Pop au încercat, pornind de la toponimul La Mănăstire cunoscut în hotarul Şomcutei, să identifice pe teren amplasamentul mănăstirii. Au fost sesizate cu aceste ocazii, pe terasa mai înaltă din stânga văii Bârsău, porţiuni de teren de culoare neagră şi roşiatică, probabil de arsură, dar nu au fost descoperite vestigii arheologice.
Potrivit documentelor scrise cunoscute până în prezent, cea mai veche informaţie pe care o cunoaştem privind existenţa acestei mănăstiri datează de la începutul secolului XVIII, respectiv din anul 1708, când aici este găzduit un comisar imperial – Sigismund Szaniszló – însărcinat cu strângerea darurilor în natură (animale) pentru armata austriacă, în acel moment în război cu armata curuţilor (răscoala curuţilor 1703-1711). Acesta menţionează în jurnalul său, în data de 13 mai, că a ajuns noaptea la Şomcuta şi a găsit satul pustiu, pe preotul român l-a găsit târziu. De aici a plecat la mănăstirea Şomcuta (somkúti monoszteriára) de unde a plecat în zori.

Obiecte bisericeşti, descoperite

La sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor ’80 ai secolului XX, Viorica Ursu a realizat o documentare laborioasă privind această mănăstire. Cu acest prilej au fost întreprinse cercetări de teren în locul „La Mănăstire” şi au fost studiate piesele de patrimoniu – obiecte de cult şi cărţi bisericeşti – din colecţia Parohiei Ortodoxe din Şomcuta Mare, despre acestea din urmă afirmându-se că unele sunt “cu dedicaţie adresată mănăstirii”. De amintit este şi faptul că o parte din piesele de patrimoniu din Parohia bisericii din Şomcuta Mare au ajuns în colecţiile unor muzee din Baia Mare, cu probabilitate unele dintre ele au fost atribuite patrimoniului vechii mănăstiri. Mai multe detalii găsiţi pe pagina de facebook a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie din Baia Mare.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.