Se spune că dacă s-ar construi casa fericirii, cea mai mare încăpere ar fi sala de așteptare. Tânjim după fericire, dar de multe ori la întrebarea ce este fericirea nu prea știm să răspundem. Sau înțelegem diferit semnificația acestui cuvânt magic. Eu îi dau dreptate și îl cred pe Platon, care spunea că fericirea cuprinde cinci părți: să iei hotărâri bune; să ai simțuri bune și sănătate; să reușești în ceea ce întreprinzi; să ai reputație bună printre oameni; să ai bunuri folositoare pentru viață.
Alții spun că fericirea e ceva ce nu se atinge niciodată, dar pentru căutarea ei merită să alergi toată viața. Eu am învățat din viață și cred că fiecare are în propriile mâini fericirea. Trebuie s-o vezi și să știi ce formă să-i dai. Nu am o definiție a fericirii, dar sunt convinsă că ea se naște din iubire, iar iubirea se naște chiar din inima omului.
Și am mai învățat ceva de la viață: a fi fericit înseamnă nu să faci tot timpul ceea ce îți place, ci să-ți placă ceea ce trebuie să faci. Nu e pură filozofie! Când o ușă a fericirii se închide, să fii convins că o alta se deschide. Dar din păcate ne uităm atât de mult la ușa închisă că nu o mai vedem pe cea care s-a deschis.
