Var și cărbune neaoș • Ultimii mohicani ai unor meserii ce dispar!!

0
121

Zilele trecute, prin Maramureș, am găsit urme, ba vestigii ale unor meserii care se pregătesc să dispară de la noi. Dacă abia mai poți vedea maramureșeanul cosind cu coasa tradițională, fierarul din sat/ potcovarul au devenit sudori, vorbim despre meserii care au însemnat aproape totul pentru câte o comunitate, ba chiar le-au definit.
În Cheile Babei, la limita dintre satele Baba și Poiana Blenchii respectiv între Maramureș și Sălaj, erau vizibile nelipsitele cuptoare de var. Vărarii de aici ajungeau, cu căruțe cu var nestins, până la Borșa sau spre Cluj. Apariția materialelor moderne le-a dus meseria în dizgraţie, varul lor nu se mai cere, în plus, de o vreme aduceau piatra de var de undeva din Sălaj. La momentul acesta mai sunt exact două cuptoare rămase, pregătite, care sugerează c-ar mai fi cineva care ar face munca. În satul Baba, la fel ca-n Coaș, cei din urmă odinioară vărari ai Cetății Chioarului, meseria e istorie, e uitată. „Mai face un om așa, de plăcere, să nu uite. E multă muncă și marfa nu se mai cere. Doar pictorii de biserici mai cer, pentru patul acela pe care pictează fresca”, spune un localnic din Baba.
Alt loc în care se mai văd ultimele urme ale unei tradiții ce trage să moară. Strâmbu Băiuț și bocșăritul sau de pe valea Strâmbu. Cărbunele de lemn pe care îl cumpărăm scump, în saci, din supermarketuri sau benzinării, se face… se făcea aici. Echipa anterioară de la Strâmbu Băiuț făcea export în Italia. Cei de acum nu sunt prea vorbăreți. Dar au un munte de lemne pregătit pentru aprins și un altul finalizat. Cu pădurea ce se dărâmă pe ei, cu locația tradițională, la prețul la care se vinde săculețul cu 3 kilograme cu cărbune de lemn, e imposibil să nu fie rentabil. „Cam 4-5 ture facem pe an, nu mai mult. Nu mai face nimeni în zonă, nici la Groșii Țibleșului nu se mai face… Merită cum merită…” spune omul care tocmai clădea o stivă, foarte scump la vorbă.
Sunt doar două exemple de meserii și de tradiții pe cale de dispariție în Maramureș. Și dacă dispar la noi, în Maramureș, în restul țării, spre sud, dar nu obligatoriu în nordul Moldovei sau în Apuseni, ele sunt istorie de mult!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.