Polonezul de română

0
46

Anul trecut, când România a preluat președinția Consiliului Uniunii Europene, președintele de atunci al acestui for european, polonezul Donald Tusk, a venit la București pentru a îndeplini protocolul de rigoare. Am auzit și noi cum mesajul lui a fost citit în limba română. Corect, fără poticneli de exprimare, a spus: “Sunt sigur că președinția dumneavoastră va fi la fel de energică, de românească și europeană ca muzica lui George Enescu. Nu o spun pentru că ne aflăm la Ateneu, o spun pentru că știu cât de rezistentă și de creativă este națiunea română. După cum spunea Nichita Stănescu într-o frumoasă poezie: <“Se apropie viitorul, se aude, se vede/ Gândurile pe care le trimit spre el/ se-ntorc mai repede ca altădată.>„ În discurs este evocat și Mircea Eliade, cu citate din opera sa: „Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric,” ori Andrei Pleșu, cu spusa elocventă: „Toate obstacolele ne par ziduri. Problema e să le tratăm drept oglinzi sau ferestre.”
Nu a uitat să elogieze performanţe sportive românești, cu impact mondial, Nadia Comăneci și Simona Halep, cu inteligență asociate cu însușiri ale poporului nostru. Apoi pe scena Ateneului Român am mai auzit o altă frumoasă asemănare, cu referire la momentul european al țării noastre. A spus atunci polonezul Donald Tusk: „România să apere valorile fundamentale ale civilizației noastre politice: libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viața publică, statul de drept și Constituția. Cum a apărat, Helmuth Duckadam, în poarta României la Sevilla.” Ingenioasă diplomație afectivă pentru poporul român. Într-un context în care identitatea națională românească este luată în derâdere, limba română este învățată precar la școală, vine un mare diplomat european, fost premier al Poloniei, să ne sugereze că limba română este patria noastră.
Am fost curios de unde vine această diplomație măgulitoare pentru noi. Am constatat că gestul aparține unui lider european care are o sensibilitate în plus pentru noi. Un polonez care nu uită de istoria recentă, când țara sa s-a aflat la mare strâmtorare. Atacată de hitleriști, râvnită de sovietici (a se vedea împușcarea miilor de ofițeri polonezi în pădurea Katin), România a acceptat traversarea tezaurului polonez pe teritoriul ei. Recent, am revăzut filmul „Trenul de aur”, o coproducție româno-poloneză, care ilustrează dramatismul acelui episod extrem de încordat. Caut să găsesc o explicație, în gestul domnului Tusk, și în acel moment de răscruce al istoriei Europei. Domnul Dan Mărășescu, șeful unității de limbă română a translatorilor de la Consiliul Europei (absolvent al Universității Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca), întrebat fiind despre acest fel mai puțin obișnuit de a face diplomație, a mărturisit că domnul Tusk și-a scris singur discursul în limba engleză. El doar l-a tradus în limba română.
Cineva i-a pus în text nume ca George Enescu, Nichita Stănescu, Mircea Eliade ori Andrei Pleșu. Ori gloriile sportului românesc. Iar domnul Tusk a fost de acord. Evenimentul a trecut, eu am rămas emoționat de acest fel de diplomație. Dar domnul Donald Tusk, acum președinte al Partidului Popular European, a trimis un mesaj de susținere a Maiei Sandu, la președinția Republicii Moldova. Textul a fost redactat în limba română. Fostul premier polonez, acum lider european de rang înalt, a optat să facă acest demers politic, într-o manieră simbolică de marcarea unui eveniment cu mare impact în Basarabia, Ziua Limbii Române, sărbătorită pe cele două maluri ale Prutului. Mi se pare încă un exercițiu diplomatic care m-a făcut să tresar. A demonstrat cum se cinstește un popor prin limba sa. Recunoscând că pe cele două maluri ale Prutului se vorbește Limba Română.
Acesta este adevăratul respect arătat acestei mărci a identității noastre ca români. Multe înțelesuri se pot trage din gestul polonezului de limbă română. Aflu că Donald Tusk nu știe limba română, nu a studiat-o niciodată. Dar a învățat să o rostească fără greșeli, cu nuanțe și subtilitate. O face cu simpatie, fără emfază, cu atenție pentru fiecare cuvânt. O rostește mai corect ca mulți români. În timp ce domnul Tusk a trimis mesajul, evident politic, de Ziua Limbii Române pentru Maia Sandu, parlamentarii români, aflați în adunare, au uitat de sărbătoare. De fiecare dată, polonezul se adresează președintelui României și premierului în limba română. În aceeași zi, 31august, Parlamentul României era în fierbere cu moțiunea de cenzură. Nimeni nu și-a adus aminte de ziua limbii pe care o vorbesc. Culmea, zi votată de același Parlament.
Mulțumesc polonezului de română!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.