Ioan Dragoș sau justiția lirică

2
101

După atâta vreme, petrecută prin lume, mi-am dat seama că în nomenclatorul de meserii cea de scriitor nu există. Fiecare autor, care-și pune numele pe o carte, are o diplomă de absolvire dintr-un domeniu care-i asigură existența. Scriitorul, de obicei, nu trăiește din scris. Cu foarte puține excepții. Și atunci apare întrebarea: de ce scriem? Răspunsul este cuprins într-un miracol. Deoarece scriitorul funcționează cu talent, har și chemare pe cărări necunoscute. Cu multă trudă, în tăcere. Pentru acest text, am vrut să-l întreb pe poetul Ioan Dragoș, licențiat al Facultății de Drept, de ce scrie? Am renunțat, fiindcă singurul răspuns sunt cărțile publicate prin ani. Nu puține, ci multe, care au marcat timpul poetic românesc. Cu fiecare carte, scriitorul dă un examen. În fața cititorilor, a criticii, dar se privește și în oglindă. Cine se ia în serios, știe că fiecare dintre cele trei probe este extrem de severă. Ele îți arată calea și mirarea.
Poetul Ioan Dragoș a trecut prin rigoarea acestei justiții lirice. Trece și acum, deoarece creația nu încetează să-i bată la ușă. El s-a ivit în lumea poeziei românești ca un “delicat poet, capabil de inefabilă reflecție lirică.” Pașaportul de intrare în Țara Poeziei a fost semnat de criticul Nicolae Manolescu, în urmă cu mai bine de trei decenii. Odată intrat pe teritoriul liric, Ioan Dragoș a început să ridice piramide de cuvinte, de idei. Să ridice orașe de cuvinte în care se simțea profund o viață de cuvinte. O viață din pustie, dar și o ordine de cazarmă. A trecut, într-un fel unic, prăpastia dintre timpurile verbului, ca un adevărat cavaler al triunghiului. Adică har, talent și chemare. Ca un om al dreptății, orice dezertare a spiritului, necesară poeziei, este notată într-o foaie de observație. Document necesar pentru navigarea pe valurile limbii române, pentru a nu coborî sub nivelul mării. Unde zace, în uitare, corabia lui Ulise. Celebrul erou a fost aruncat, de o furtună lirică, chiar în bucătăria autorului, unde încă mai povestește despre odiseea Cuvântului din Ithaca până în Lucăcești.
Ca un constructor dibaci, poetul Ioan Dragoș, înainte de orice înălțare poetică, întocmea un studiu de oportunitate. Grija asta l-a făcut cunoscut în mai multe teritorii lirice pentru iscusința cu care folosea uneltele, până în cele mai mici amănunte. Cu o intuiție, demnă de toată lauda, a știut să traverseze sezonul de presiune, însoțit de poeme premiate la concursuri de proză. Ca un devotat slujitor al cuvântului, ca un consul la ambasada Poemului, a întocmit fișa postului pentru fiecare idee care s-a născut în fluxul și refluxul semințelor de busuioc. Așa am traversat și eu pădurea luxuriantă în care se înlănțuie lianele ademenitoare cu timiditatea rădăcinilor încâlcite. La umbra unui stejar, am devenit copistul unor aprecieri critice, spuse prin vreme, despre poezia lui Ioan Dragoș. Vorbeau cei pricepuți despre expresia pregnantă a versului izbitor, despre poeme lapidare și inteligente, despre metafora largă, protocolară, despre fișa clinică a realului. Și multe aprecieri ziditoare care nu încap în acest text.
Eu cred că poetul a fost matur din tinerețe, a montat fiecare cărămidă în poem, pentru splendoarea construcției. A impus în discursul liric o justiție a poemului, adică justa valoare a lui. El, omul de Drept, își bea ceaiul cu Ulise în bucătărie. Umbra lui Ulise mă face să cred că Ioan Dragoș are o Penelopă care țese, în continuare, cu măiestrie pânza creației lui. Poetul trudește în lumina inspirată a nopților. La umbra marilor maeștri. Așa că scriitorul este un truditor fără diplomă. El este întruchiparea harului. Dacă îl veți întâlni, duminică 13 septembrie, pe Ioan Dragoș, să-i cereți o carte. Una nescrisă. Este ziua când se sting incendiile din sufletul adolescenților cu stropii cuvântului. Este ziua când poetul rotunjește 65 de ani. Despre omul de Drept, și de ispravă administrativă Ioan Dragoș, cu alt prilej.
La mulți ani, distinse prieten și confrate de Cuvânt! Îți apreciez mult, și discret, valoroasa ta aventură spre sărbătoarea Cuvântului.

2 COMENTARII

  1. La multi ani fericiti, domnule director! De cand va cunosc si au trecut cateva decenii de atunci, va stiu un OM responsabil, profesionist pana in maduva oaselor, corect si bun cu subalternii, care nu a intarziat niciodata la serviciu, care si-a facut cu maxima responsabilitate profesia de jurist la Consiliul Judetean Maramures! La ceas aniversar, permiteti-mi sa va spun cu sinceritate, ca pentru mine sinteti un model in toate privintele: institutie, familie, timp liber!

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.