Reflecții asupra alegerilor locale

0
36

Anul acesta se împlinesc trei decenii de la primele alegeri libere, ocazie de a face un bilanț al evenimentului, care a marcat începutul democrației. Reușita sau eșecul, de fiecare dată, au fost condiționate de poziționarea aleșilor (autorităților) și alegătorilor (electoratul) față de alegeri. Principiul de bază al democrației spune că dreptate întotdeauna are majoritatea, indiferent dacă deciziile luate sunt bune sau rele. Prin urmare și la recentele alegeri, majoritatea alegătorilor au decis să nu meargă la urne. În consecință, aleșii locali vor reprezenta minoritatea, însă vor decide în numele majorității. O situație atipică, specifică democrațiilor care suferă de boala copilăriei întârziate. Explicația e simplă. Din cauza politizării, majoritatea cetățenilor nu au încredere în administrația locală, și interesele lor nu coincid cu ale aleșilor deveniți politicieni de conjunctură. După validare, aceștia nu repede vor pune osul la treabă, sau o vor face de ochii lumii. Campania pentru parlamentare o să le ocupe tot timpul, iar de promisiuni o să-și aducă aminte peste trei ani, la sfârșit de mandat. De-abia atunci vor fi harnici, prilej de a specula memoria scurtă a electoratului și a da lovitura pentru un nou mandat. Alegătorii care nu s-au dus la urne nu trebuie judecați, absenteismul este o formă de protest ce exprimă nemulțumirea față de prestația slabă sau modestă a administrației locale. Din mulțimea promisiunilor, făcute de-a lungul anilor, puține au devenit fapte și realizări concrete. Primarii cu mandate fără număr și lucruri făcute de mântuială ar fi meritat un vot de blam, nu votul alegătorului manipulat. Gestul celor care și-au învins frica și s-au dus la urne este de apreciat. Numai că, votul formal sau negativ, în detrimentul celui motivat în rezultatul alegerilor, a generat confuzii și suspiciuni. Scorurile foarte apropiate obținute de candidați denotă că numărul alegătorilor reticenți și conservatori a fost mai mare față de al celor care pe bună dreptate și-au dorit schimbări. Despre electoratul care a reales primari, sau președinți de C. J. cu mai mult de trei sau patru mandate la activ, un singur lucru ar fi de spus. În respectivele localități, alegerile s-au formalizat, au fost pierdere de vreme și bani duși pe apa sâmbetei. Pentru astfel de aleși, numirea pe viață în funcții publice ar fi o soluție, încât de la locul de muncă să purceadă direct în lumea celor drepți. Legat de nevoia schimbărilor, iată ce spunea un alegător anonim, dintr-o localitate fără nume. Indiferent cine ar veni în locul actualului primar, ar proceda la fel și mai multe lucruri nu ar face. Decât să fure mai mulți, e de preferat să fure unul. Când auzi astfel de declarații, rămâi blocat și fără cuvinte. Mai mult îți vine să strigi: „Trăiască democrația și alternanța la putere”. Pe de altă parte s-ar putea ca alegătorul să aibă dreptate. Opinia publică percepe administrația locală ca un sistem de instituții sufocat de birocrație, corupție, nepotisme și personaje care parazitează pe bani publici. În primării, în fiecare an, Curtea de Conturi constată nereguli grave și nimeni nu este tras la răspundere. O astfel de administrație locală nu are cum să schimbe în bine fața rurală și urbană a României. Dacă am da crezare promisiunilor făcute în campania electorală, peste patru ani județul ar trebui să arate ca o grădină a raiului, în care va curge lapte și miere. Putem sta liniștiți, că mari minuni nu vor avea loc. Mai trebuie spus că funcțiile publice sunt bine plătite și atractive pentru personaje avide de a-și consolida propriile interese. În campania electorală când am văzut fețele luminoase ale unor candidați m-a apucat o tristețe iremediabilă. După trei decenii, bilanțul alegerilor este negativ și democrația noastră originală s-a încăpățânat și în continuare refuză maturizarea.
Prof. Vasile ILUȚ

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.