Vremea blestemului pandemic

0
52

Da, putem asculta povești despre război, despre cutremure, despre „Ciuma” lui Albert Camus, despre scufundarea vaporului „Titanic”, numai despre acest prezent derutant să nu mai auzim. Trecutul este un refugiu. Gata, ne zicem, nu mai suportăm această povară a nevăzutului. A acestui virus care s-a uitat de unde a venit. Ori nu s-a știut, cu adevărat, nicicând. După cum vedeți, încerc să mă detașez de unda conspirațiilor. Constatăm că în viața noastră au intrat cuvinte noi, care se rotesc și se rostesc, cu o cadență agresivă. Am început să urâm cuvintele care ne sperie. Viitorul devine incert, previziunile nu au bătaie lungă. Nu că aș fi un sceptic mântuit, dar aceasta este impresia multora despre ziua de mâine. Mă opresc, pentru a întoarce câteva file din istorie, și vom constata că au fost vremuri și mai grele. Comparația ne poate încuraja, ne poate da încredere. Viața merită trăită! E adevărat în condiții mai dificile.
Ceea ce vedem că se întâmplă în anii din urmă, și mai ales în vremea blestemului pandemic, ne cere o atitudine echilibrată, o cunoaștere a realității încurcate, neprielnică pentru liniștea interioară. Cu toată presiunea realității, asupra spiritului colectiv, se impune înțelegerea lumii imediate. Mă gândesc la medici, la personalul medical, la cei care se află pe frontul unde ina­micul nu se dă bătut. Sunt medici care stau de dimineața până seara îmbrăcați în costume speciale, având simțul datoriei și care știu că fără ei situația ar fi cumplită. Este de neînțeles cum oameni politici, șefi de stat și de guvern contestă cunoașterea, știința medicală care aduce argumente practice. Soluțiile salvatoare nu au cum să vină de la personaje improvizate, trecătoare pe culoarele puterii, ci numai de la cei pricepuți.
Polemica dintre oamenii politici și medici este păguboasă pentru liniștea noastră. Apoi nici comentariile care ironizează unele decizii nu sunt folositoare. Statul și guvernul administrează situația creată. Argumentată, și de luat în seamă, mi s-a părut intervenția profesorului Daniel Dăianu, privind starea de fapt din țară și din alte părți ale lumii. Condițiile deteriorării situației de stăpânire a pandemiei reclamă un efort colectiv, respectarea regulilor din partea noastră pentru a nu copleși sistemul medical. Multe semne de întrebare se ridică în privința unora care preferă o haiducie nemotivată în raport cu regulile care se impun. Caz național a devenit purtarea măștii. Fiecare cultivă păreri personale pe această temă. De la disconfort la inutilitate. Zadarnic a spus un medic timișorean că masca ne ferește de infecție, vin amatorii care sfidează știința.
Trebuie să-i ascultăm pe cei care dețin informația adevărată și care se bizuie pe sfaturile oamenilor de știință. Jocul cu moartea este interzis! Amăgirea că mie nu mi se poate întâmpla s-a dovedit șubredă. Ața se poate rupe și unde credem că este mai tare. Nu sunt sfaturi moralizatoare, Doamne ferește! dar văd cum se prăbușesc în jur cunoscuți, prieteni și vecini despre care credeai că sunt sănătoși. Pentru fiecare moarte se află o explicație difuză. Ori se moare fără explicații. Este pentru prima dată în viață când constat că moartea nu are ritual. Nu are ceremonia vegherii și privegherii. Da, s-a schimbat ceva în lumea asta! Cei care neagă pandemia sunt o minoritate dar sunt zgomotoși, și împing ignoranța spre zone unde locuiesc veleitarii. Ei sunt cei care adâncesc criza dintre autorități și cetățeni.
Încrederea contează foarte mult când este nevoie de solidaritate. Că înstrăinarea s-a instalat între oameni. S-a redus drastic comunicarea directă. Se suspendă congresele și pelerinajele. Mulțimile sunt agitate, nemulțumite că a intervenit rigoarea. Vremea blestemului pandemic nu se știe cât este de lungă. Profesorul Dăianu, o persoană care îmi inspiră încredere, spunea că în această luptă se merge cu arsenalul bun al cunoașterii. Nu se poate sacrifica viața oamenilor pe altarul goanei după putere, al imposturii și ignoranței. Respectul unora față de ceilalți poate fi o cale salvatoare. Pandemia este o boală evitabilă. Dar, păzea!
P.S. Sâmbătă au fost proteste violente în București, în ziua cu infectări record. Au fost îmbrânceli între jandarmi și manifestanții care nu purtau mască și nu cred în cifre și statistici. Invocau credința și restricțiile pelerinajului de la Iași de hramul „Sfintei Cuvioase Pararcheva.”

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.