La izvoarele râului Lăpuș, lecția râului ce moare și renaște de două ori!

0
130

Deși ne propusesem acest lucru cu ani mulți în urmă, recent, printr-o conjunctură, am ajuns la izvorul râului Lăpuș, în munții cu același nume, sub vârful Văratec. Așa am luat o incredibilă lecție de ecologie, dar și una privind efectul nostru, al Omenirii, asupra naturii… devastator! De la antropizare, oarecum necesară pentru dezvoltarea comunităților, am ajuns la distrugerea naturii cu bună știință, iar râul Lăpuș stă martor!

Ca să ajungi la Văratec, trebuie să te înarmezi cu răbdare și cu o mașină de teren. Traversezi satul Băiuț, urci spre munte și ții firul drumului, mai tot timpul paralel cu firul de apă. La un moment dat, spre vârf, se deschide o priveliște ce-ți ia suflarea, ai la picioare satul Băiuț, iar în plan îndepărtat coline și văi din Țara Lăpușului. Ești pe vârful cel mai important al zonei. De sub el, izvorăște râul Lăpuș. Locația e una de vis. Pârâiașul coboară pe un fel de grohotiș, cu pantă mare, peste pietre, stânci, bușteni. E limpede, chiar dacă poartă oarecum un gust de rocă calcaroasă. În zonă, e plin de tufe de zmeură, ceea ce ne duce evident cu gândul la urși. Nu numai că sunt, dar așa cum ne spunea unul dintre foștii șefi de Ocol Silvic de la Strâmbu Băiuț, numai acea zonă are mai mulți urși numărați, recenzați, decât o țară europeană ca Austria!
Lăpușul coboară aici demn, mândru, spre regiunea folclorică ce i-a împrumutat numele și căreia i-a dat viață, mai toate localitățile fiind așezate pe cursul râului sau pe afluenții săi. Pe care începe să-i adune, cu sârg, astfel încât încă înainte de a ajunge în Băiuț, Lăpușul e deja nu un izvor ci un pârâu ce cade în cascade, Pe traseu, sunt locuri unde poți face wallpaperuri, fotografii de artă, cu stânci săpate, cascade, brazi seculari. Și totuși, ceva te contrariază… simți o omniprezență umană. Aici suntem deja în zona minelor din Băiuț, a fostelor galerii. E plin de clădiri părăsite, de ruine, după care, la un moment dat, începi să vezi gurile de mină. Aici, surpriză! Turiști, și nu de orice fel… Dintr-una dintre galeriile inundate de dea­supra Băiuțului ieșea un grup de speologi polonezi. Grație universalită­ții limbii engleze, noua „europeană”, am reușit să discutăm, A reieșit că sunt pentru al patrulea an în România, adoră țara și mai ales munții. Au fost și-n Apuseni, au mai fost și-n Maramureș. Următoarea stație urma să fie Baia Borșa cu minele sale, dar li s-a spus că era destul de periculos, stăteau în cumpănă, așa că le-am sugerat Dealul Crucii băimărean și fostele mine din zona Nistru-Băița. Erau fericiți, așa plini de noroi cum erau, ne-au arătat o superbă stibină găsită. După care ne-am salutat și au intrat în mina de vizavi! Aveau ce explora!
Cu toată satisfacția, revenim la râul nostru, care de aici încolo începe să moară. Fiecare asemenea gură de mină inundată aduce prinos de ape uzate, vasarâș, la care se adaugă și apele uzate oră­șenești adunate din satele și orașele ce sunt așezate pe traseu. Deși afluenții continuă să se adune, cumva râul își pierde bruse din alura de apă de munte. La Strâmbu Băiuț, cu tot cu valea Strâmbu, e deja un râu trist, cu pietre roșii- maronii. Odinioară, minerii băiuțeni scoteau nisip roșiatic din vale, îl amestecau cu ciment și cu var și așa își colorau casele, direct. Cu urme de minereu aurifer… când bătea soarele unele case sclipeau de la firișoarele de mică și nu numai.
Dincolo de Strâmbu, râul mai primește un val de ape uzate, din haldele de steril din zonă, fapt vizibil și cu efect devastator asupra mediului și a apei. Aici deja, râul e aproape mort. Și curge lin, trist, spre comuna Lăpuș, spre orașul Târgu Lăpuș. Unde… primește o a doua viață!!! Cu apele împrospătate de alte ape de munte, valea Brazilor și Minghetul venite de la Groșii Țibleșului, Lăpușul devine râu. Se mai chinuie puțin prin așezări, apoi, la capătul satului Răzoare, reînvie! Aici începe defileul, o porțiune sinuoasă de peste 30 de kilometri, 36 după majoritatea surselor, unde Lăpușul este deja altul. Da, nu au dispărut PET-urile, nici gunoaiele și pungile și cârpele aduse de apele mari. Dar suntem în plină rezervație naturală, cu copaci căzuți peste apă, cu castori, căprioare ce vin să se adape, cu mistreți, cerbi, lupi, de asemenea cu păsăret nobil, de la pescărușul albastru, Kingfisher în engleză, (nume câștigat pe drept, datorită abilităților fabuloase de pescar), la berze negre și egrete. Și multe altele. Reapar și peștii. E sălbăticie aici, e o zonă cvasivirgină. Cumva, toată această viață curăță râul, devine limpede, are cascade și văi ce vin în superbe căderi de apă, chiar dacă, în realitate, ele au traversat inițial sate din stânga/dreapta rîului și nu sunt tocmai curate. Cel mai bun exemplu? Valea Peteritei, care în sat e sugrumată de gunoaie, prin curți, dar la intrarea în defileu, chiar la insula mare de la Răzoare, vine năvalnic pe o vale de piatră, cu flori sălbatice și versanți întregi cu usturoi sălbatic.
Nu insistăm mult asupra defileului, el a fost și va continua să fie în atenția noastră și a Dvs, cât am vrut să subliniem renașterea râului Lăpuș. În capătul defileului, de la Remecioara încolo, el redevine un râu de câmpie, curgând leneș spre Baia Mare, prin comunele Remetea, Coaș, Săcălășeni, Coltău și Recea. E iar obosit, chinuit de balastiere și de deversări, ba și de armata de cormorani care s-a aciuat aici și consumă peștele în timp și cantități record! La final de traseu, la confluența cu Săsarul cel abuzat de Baia Mare, de fostele mine și de Baia Sprie, culmea, mai renaște o dată!!! Confluența râurilor Lăpuș și Săsar ar trebui chiar cercetată de biologi. Se află la baza unei halde de steril. După orașe, stații de epurare, etc. Și totuși, aici e o adevărată minideltă, ba sunt două! Una pe halda de steril, cu ape adunate din ploi, locul în care se refugiază de oameni toate acele păsări sălbatice și căprioare. Una la confluență, unde există sute de rațe sălbatice, lișițe, evident și pește. Plus căprioare, ce pot fi văzute iarna cu zecile! Lăpușul a renăscut pentru a doua oară, de această dată tocmai datorită poluării remanente, într-un loc în care oamenii nu mai au de ce să umble, pentru ei a dispărut miza economică și financiară.
Iată un incredibil traseu de râu, unul despre care montaniardul Ionică Pop spune că e oricum o raritate națională, prin faptul că e unul dintre puținele râuri care se nasc și se varsă pe teritoriul unui aceluiași județ. Din Băiuț, de la Văratec, până la Bozânta/Lăpușel, râul se naște, moare și renaște de mai multe ori. Clar, are spirit de maramureșean!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.