Limba Română din Chișinău

0
49

Anul acesta, pandemic și electoral, ne-a absorbit multe energii pentru treburile din înlăuntrul țării. Așa am cam uitat de Basarabia, în termeni diplomatici, Republica Moldova. Că doar ne-am grăbit să o recunoaștem ca stat. Ori ne-au grăbit alții. Sunt preocupat de câteva decenii de destinul locuitorilor din pământurile dintre Prut și Nistru și sunt atent la limpezimea ochilor Basarabiei. Un ochi care nu s-a închis timp de trei decenii este revista Limba Română, din Chișinău, condusă de profesorul Alexandru Bantoș, aflându-se printre fondatori, alături de Ion Dumeniuk și Nicolae Mătcaș. Este prima publicație din istoria Basarabiei ce poartă în titlu numele corect al limbii noastre. Este un document de ținută intelectuală dovedită, o tribună de unde se fac auzite știința și cultura, în special limba română și istoria românilor. Din colegiul de redacție fac parte oameni de seamă de pe cele două maluri ale Prutului: academicieni, profesori universitari, lingviști, istorici, scriitori. Din Maramureș sunt în conducerea revistei universitarii Gheorghe Mihai Bârlea și Nicolae Felecan.
Ca un cititor consecvent al acestei prestigioase publicații, depun mărturie că are sobrietatea și profunzimea unui document publicistic cu vocația dăinuirii. Recent am primit ediția de toamnă a revistei Limba Română. Și sumarul acestui număr, din anul treizeci al vieții revistei, vine să confirme valoarea ei. Editorialul este semnat de profesorul și scriitorul Gheorghe Mihai Bârlea, care face analiza situației de peste Prut, în ultima jumătate de veac, evocând și legăturile profunde ale Maramureșului cu spiritul românesc din Basarabia. Având multe inițiative în acest sens. În Alexandru Bantoș și distinsa lui doamnă, Ana, reputat critic literar, vede un destin asumat responsabil, printr-un admirabil eroism cultural și patriotic. Au câștigat bătălii dar nu și-au încheiat misiunea. Se știe că, din păcate, acolo mai sunt adversari ai limbii române și ai vorbitorilor ei. Profesorul Nicolae Felecan face considerații asupra primelor gramatici românești tipărite. Programul revistei este afirmat de redactorul șef: numai sub cupola limbii române avem șansa de a supraviețui ca neam!
Am avut și eu norocul să-i cunosc pe soții Bantoș cu munca lor plină de bucurii, tristeți și deznădejdi, dar cu încredere în unitatea și identitatea națională a tuturor românilor. Am fost invitat la Casa Limbii Române, din Chișinău, care poartă numele poetului Nichita Stănescu. Care prin 2oo1 a fost un poligon de încercare pentru mesajele antiromânești. Sediul a fost pângărit, împânzit cu desene și expresii indecente și a fost incendiat. Făptașii nici astăzi nu sunt cunoscuți. Le-am trecut pragul casei, așa că le cunosc frumusețea jertfei în numele idealului național. Cum este firesc, această credință în destinul românesc al Basarabiei se regăsește și în acest recent număr. Din evantaiul de articole pe această temă se detașează studiul istoricului Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, care este discursul de recepție la intrarea în prestigioasa instituție. Se referă la istoria și semnificația numelor de român și valah. Este o sinteză echilibrată, întemeiată pe erudiție, pe o bogată și aleasă informație științifică, inteligentă și lucidă.
A venit timpul să vă spun că revista apare sub auspiciile Academiei Române, care, într-un moment de criză financiară, și-a asumat finanțarea editării câtorva numere. Domnul Bârlea știe, doar a fost implicat, că un strigăt de salvare pentru revistă a plecat și din Maramureș. Da, celebra publicație de la Chișinău are nevoie de sprijin! Pentru ca semnul identitar al românității locuitorilor din stânga Prutului, limba română, să fie cât mai viguros și argumentat. Suntem alături de revista Limba Română de la Chișinău, întrucât destinatarul îl constituie școala de toate gradele, instituțiile de cultură, intelectualul, omul cărturar. Și cine citește în limba română peste Prut. Marele lingvist Eugeniu Coșeriu, născut la Bălți, în Basarabia, fondatorul Școlilor lingvistice din America de Sud și de la Tubingen, referindu-se la revista Limba Română a spus: „Să nu lăsăm să piară această revistă, să nu lăsăm să scadă și să decadă această tribună. Ea trebuie să trăiască mai departe și să ne ajute, cum ne-a ajutat până acum la afirmarea culturii românești și cultivarea limbii române. Fiindcă dacă dispare această revistă, ne-am trădat cultura națională.”
Acest text este un semn de prețuire a celor trei decenii de viață a unui vector cultural de excepție. Viață lungă și cu folos. Să nu uităm că are nevoie de sprijin de la noi. Că de la puterea de la Chișinău nici o nădejde. Duminică sunt alegeri prezidențiale peste Prut. Rezultatul lor nu va influența binele acestei reviste românești. Ave, Limba Română!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.