Claudia Pitiritean Sitar, mămica ce creează cu emoţie căni cu păpuşi ce par reale

0
50

Claudia Pitiritean Sitar e o mămică cu mult simţ artistic. A absolvit Colegiul de Artă Baia Mare, secţia arte plastice. Talentul artistic îl moşteneşte de la părinţii ei care au lucrat în domeniul ceramic. Încă de la vârsta de 8 ani, Claudia a învăţat să lucreze într-un atelier de ceramică. Obişnuia să picteze diferite modele pe ceramică. Apoi, a crescut şi a descoperit că poate să îşi pună talentul în slujba altor domenii pentru a-i bucura pe cei care iubesc frumosul. Aşa a început povestea torturilor cu ornamente din pastă de zahăr create de mâinile dibace ale Claudiei Pitiritean. A creat zeci de personaje de poveşti, flori, dar şi alte modele ce i s-au cerut. Lucrează cu multă emoţie şi pasiune. Tocmai acesta e secretul reuşitei sale. Ulterior, Claudia a decis să se “joace” cu lutul polimeric. De aici a fost doar un pas pentru a se ajunge la căniţele cu păpuşi atractive, confecţionate la cererea clienţilor. Aşa că, acum, de pe cănile Claudiei îţi zâmbesc sau par să te privească cu ochii mari, păpuşile create din lut polimeric.

De la ceramică la ornamente din pastă de zahăr

R: O mămică cu multe preocupări în domeniul artistic. Cum a început această poveste cu arta?
C.P.S.: De la vârsta de 8 ani am început cu arta. Părinţii mei au un atelier ceramic. Ei au moştenit acest talent de la bunicii mei. Aşa că, de la 8 ani am început să lucrez în atelier, am pictat pe ceramică. Pictam modele tradiţionale pe farfurii, căniţe. M-a pasionat mult acest meşteşug artistic, de când eram mică. Îmi plăcea mult şi pictura, desenul. Apoi am continuat cu liceul unde am studiat artele plastice şi ceramica. M-a ajutat Liceul de Artă să evoluez în acest domeniu.
R: De aici a fost doar un pas până la pasiunile tale: pictură pe sticlă, realizarea de figurine pentru torturi, din pastă de zahăr, lucrul cu lutul polimeric pe căni…
C.P.S.: A fost ceva involuntar. Eu pictam pe pahare de sticlă. Pictam peisaje, flori, ce îmi plăcea. Cineva mi-a cumpărat aceste pahare. Această persoană mi-a propus să lucrez în domeniul confecţionatului figurinelor din pastă de zahăr. Ea avea un laborator de cofetărie. Nu ştiam ni­mic, nici măcar cu ce se lucrează. M-a chemat să pictez pe un tort de nuntă cu culori alimentare. A fost debutul meu. Am avut emoţii mari, dar mi-a reuşit. Mi-a luat câteva ore bune. A fost prima dată când am avut de-a face cu pasta de zahăr şi pictura pe tort. De atunci a insistat sa continuu, să fac figurine dulci, să ornez torturile. La insistenţele ei am zis să merg înainte. După ce am fă­cut câteva încercări acasă am constatat că îmi place, aşa că am decis să nu renunţ la idee. De vreo trei ani şi jumătate am început cu pictatul pe tort şi figurinele din pastă de zahăr.

R: Cam ce figurine ai realizat şi care te-au pus cel mai mult în dificultate?
C.P.S.: De obicei clientul îmi trimitea poză şi am lucrat ce mi s-a cerut: de la personaje Disney până la personaje reale, absolut orice. Au fost câteva figurine care m-au pus în dificultate: Frumoasa şi Bestia, de exemplu. Bestia are un format atipic. Trebuia să fiu atentă la realizarea picioarelor ca să aibă stabilitate. Recent am avut dinozauri de făcut. Trebuia să fie cât mai reali. A fost o provocare, dar mi-a reuşit. Câteodată îmi spun şi eu că nu sunt în stare să fac aceste ornamente, dar până la urmă se dovedeşte contrariul. În cele din urmă şi clienţii sunt mulţumiţi, aşa că asta este cea mai mare bucurie a mea.â

Povestea cănilor cu păpuşi

R: Ulterior a urmat o altă provocare: căniţe cu modele confecţionate din lut polimeric. Cum a fost saltul de la pasta de zahăr la lut polimeric?
C.P.S.: Tot de modelaj ţine acest lucru. Având o experienţă de vreo trei ani şi ceva în domeniul realizării figurinelor din pastă de zahăr, mi-am format mâna, viziunea. Am schimbat doar materialul de lucru. Lutul polimeric e mai dur, mai tare, nu se modelează atât de uşor ca şi pasta de zahăr, dar mă descurc. Îmi place foarte mult.
R: De obicei realizezi păpuşi pe căni…
C.P.S.: Da, cu asta am început. Idei am mai multe. Acum să vedem. Depinde ce îmi cere lumea. Oamenii vor să fie cât mai reale modelele, să semene cu chipurile din poze. Nu e uşor. Trebuie să intri şi în caracterul omului.
R: Au succes căniţele tale?
C.P.S.: Da, am multe mesaje de apreciere de la oameni. Îi place mult şi fetiţei mele. Prima cană i-am dăruit-o Elsei, micuţei mele. Lucrez cam 8 ore, zilnic. Cam două căniţe pe zi, fac. Dar îmi sunt tare dragi.
R: Pui multă pasiune în ceea ce faci…
C.P.S.: Da. E important să îmi placă şi să îmi doresc să fac acel lucru. Atunci iese bine şi rezultatul e pe măsură.
R: Cum e să fii artist în ziua de azi?
C.P.S.: Nu e uşor. E multă muncă, multe ore petrecute în lumea creaţiei. Arta e puţin privită cu rezervă. Lumea apreciază frumosul, dar are ceva rezerve faţă de ce e manual, sunt preţurile mai mari în cazul acestor produse.
R: Unde te pot găsi cei care doresc să cumpere obiectele tale?
C.P.S.: Am pagină de facebook, Claudia Ioana. Am şi numărul de telefon afişat acolo. E spaţiul virtual unde pot să vadă ce lucrez şi pot să îmi lase mesaj în privat sau să mă sune.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.