🕮 Lecții de învățat 🕮 Corul Bărbătesc din Finteușu Mare

0
147

A fost vrerea poporului român să înfăptuiască Unirea cea Mare. Și a fost vrerea unor bărbați demni, din Finteușu Mare, să întâmpine Unirea cu cântecul nemuritor al dragostei de țară și neam. Spre sfârșitul Primului Război Mondial, când încă soarta românilor din Transilvania era nesigură, când unitatea de neam și teritoriu, visul milenar al românilor, nu era înfăptuită, când mulți români cădeau pe câmpul de luptă sau erau luați prizonieri, un grup de trei intelectuali din sat, preotul Valer Dragoș, învățătorii Gavril Bogdan și Nistor Dragoș, aduna bărbații care n-au fost mobilizați pe front și punea bazele unui cor, cu dorința de a veni în întâmpinarea Unirii celei Mari, așteptată de secole.
Când a sosit știrea cea mult așteptată, au răsunat din piepturile finteușenilor cântecele neamului: “Pe-al nostru steag”; “Deșteaptă-te, române!”; “Hora Unirii”.
Au trecut de atunci mai bine de 100 de ani. Timp în care corul și-a scris propria viață și propria istorie. Ani de trudă cotidiană, de activitate neîntreruptă, a unor oameni care nu și-au dorit altceva decât să exprime prin cântec ceea ce iubesc: neamul românesc, frumusețea folclorului, nemurirea tradițiilor acestui pământ.
E extraordinar să spui astăzi că nişte bărbaţi, care au cu totul alte preocupări, pot să cânte atât de frumos, să atragă la concerte mulțime de oameni. Acesta este Corul din Finteușu Mare.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.