Schimbări în lumea animalelor • Viață sălbatică efervescentă, în Maramureș!

0
174

Nu spunem nimic nou când considerăm că viața, la nivel de societate umană dar și la nivel de sălbăticiuni, este într-o continuă schimbare, dezvoltare, evoluție.
Cercetători la nivel mondial au constatat că, în ciuda abuzurilor făcute de om, acolo unde natura a fost lăsată în pace, s-a adaptat și s-a dezvoltat mult mai repede ca înainte, cu furie parcă. Au loc evoluții și în momentul în care scriem aceste rânduri. A fost văzută maimuță folosind băț ascuțit pentru pescuit, sau piatră. O vacă a fugit de la tăietor și a conviețuit doi ani printre bizoni. O oaie pierdută în Alpi a fost găsită după ani rotundă ca o minge, i-a crescut lâna până a devenit armură împotriva mușcăturilor…A fost filmat raton plecând la vânătoare cu un coiot, ș.a.m.d. Toate acestea denotă evoluție. Se poate vedea fenomenul pe plan local, la scară mică, aici, în Maramureș?

Adunăm în cele ce urmează câteva observații, plus câteva constatări ale oamenilor de la munte, fie ei pădurari, vânători sau montaniarzi. Cu voia dvs, vom proteja atât oamenii cât și animalele… ne vom abține să localizăm foarte bine animalele rare sau fenomenele observate. Printre observațiile făcute de oameni de la țară este și cea că mistreții… nu mai sunt ce-au fost. Odinioară, o întâlnire cu mistreț însemna automat urcarea în copac, spun ei. Acum, zic c-ar fi fost metisați, tacit sau conspiraționist, cu porci din bătătură, de sunt atât de blânzi. Și totuși, când vezi scroafa de mistreț de 200 kilograme, cu pui, fornăind spre tine, mai bine te-ai sui în copac decât să-ți cauți setarea potrivită la telefon pentru selfie… Dar de vină pentru familiarizare poate să fie întâlnirea constantă a omului cu animalul, în pădure. Mistrețul sau căpriorul se întâlnește constant în păduri cu pădurarul, fores­tierul, vânătorul, ciupercarul, montaniardul, motociclistul, ATV-istul sau cu șoferul 4×4. Cea mai mare parte dintre „speciile” de mai sus nu-i pun viața în pericol, așa că omul a devenit familiar, pe alocuri. Alt fenomen interesant este strămutarea căprioarelor spre sat, spre margine de sat, pe timp de iarnă. Odinioară, se făcea firesc, din cauza haitelor de lupi. Acum nu prea mai sunt lupi, dar ele au lecția adânc în ADN. La fel, adunarea în ciopoare mai mari, la timp de iarnă. Un maramureșean care observă viața sălbatică, în calitate de montaniard și fotograf de viață sălbatică, de asemenea posesorul superbului demers „Wild Maramures” de pe Facebook este Mark Munteanu. Și el a observat schimbări. „În primul rând, se înmulțesc castorii, îi văd tot mai des, în locuri neașteptate. Pe râul Repedea, recent, sus în munții Maramureșului? În zonă deloc propice, cu defrișări, râu cu debit mic… Sunt castori și pe Iza, și pe Mara, iar marea surpriză e că am văzut urme de castori în Sighetu Marmației! La oraș! Apoi, am observat că au reapărut lupii (n.r.-în anii 70-80, lupii au fost aduși aproape la dispariție de un absurd ordin al Mărețului Conducător Nicolae Ceaușescu). Am văzut urme de lup, tot pe graniță, sub Farcău, unde vedeam constant 10-15 ciute, în tranzit. Nu putem ignora schimbările climatice ca factor determinant al schimbării comportamentului animalelor. Uite, nu mai îngheață apele ca odinioară, așa că în plină iarnă poți vedea lebede, la Ariniș sau la Sighet, La fel, cormorani care au iernat la noi. Ori egrete sau stârci cenușii. Apoi, pescărușul albastru, și el odinioară rar, îmi pare omniprezent. Sau sunt eu atent la el, acum că știu ce pasăre fabuloasă este…”, ne spune iubitorul de viață sălbatică.
De asemenea, revenirea lupilor a fost semnalată și de montaniardul Ionică Pop, în defileul Lăpușului. În schimb, printre prădători au apărut alții, noi, neașteptați. De vreo 10 ani încoace, a fost semnalat de către vânători șacalul, în pădurile noastre. Migrat încet, dar sigur, dinspre Delta Dunării, prin Moldova, aparent. Și tot aici, trebuie amintită o „specie” nouă, câinii cerșetori de pe drumurile naționale și din Gutâi, aduși aici inițial de culegătorii de fructe de pădure și de ciuperci și lăsați de izbeliște. Încă nu sunt periculoși, dar vor fi! Specii invazive au apărut în Maramureș accidental, dar au apărut. A fost semnalat crap chinezesc pescuit în Defileul Lăpușului, clar scăpat din vreo crescătorie. Dar și celebrul frate de piranha pescuit în acumularea Firiza, mai puțin cunoscutul Pacu, specie sudamericană. De dragul înotătorilor în ape de munte, să zicem că au dispărut, deși nimeni nu a mai umblat să verifice, după valul creat inițial în presă.
La cealaltă extremă, schimbările climatice și pseudocivilizația modernă au adus și fațete benefice în viața animalelor. În Maramureș s-au creat mici paradisuri de viață sălbatică, acolo unde omul nu a avut treabă sau interese. Se petrece în zone protejate natural, cum sunt rezervațiile, în pădurile seculare sau cvasivirgine, în zone greu accesibile gen defilee. Dar se petrece și în locuri de unde omul s-a retras! Există viață sălbatică pe Tisa, din cauza accesului restricționat de graniță. La fel, pe fostele iazuri și halde de steril părăsite de minerit, cum e delta superbă de la Bozânta. În fostul lac născut pe halda de la Șurdești era și pește! Așa se face că Maramureșul se poate lăuda cu o viață sălbatică impresionantă. În locuri greu accesibile avem lupi, capre negre, cocoș de munte sau de mesteacăn, pescăruș albastru, țestoase, castori, vidre, vipere. Dar avem viață sălbatică și în locuri la vedere, trebuie doar să fii atent! Exemplu? La momentul acesta, înainte de marele îngheț, aruncați un ochi în aval, când treceți podul de la Ardusat peste Someș… sunt zeci-sute de rațe sălbatice pe rău și pe maluri! Vrei să vezi cormoranii? Plimbă-te pe malul Lăpușului, de la Lăpușel spre Cătălina. Și așa mai departe. Dar, ca regulă generală, încearcă, cititorule, să nu-ți lași amprenta. Vizibil, animalelor sălbatice le e mult mai bine fără noi!!!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.