Când râsul devine trist

0
43

Mă feresc să torn cenușă în textele mele, cum mă feream de șerpi pe o coastă din Valea Mătrăgunii. Nu-i destulă povară pe lume, mai vin și eu să-i sporesc înfățișarea? Mi-am propus să deslușesc felii din partea mai luminată a lumii, pentru a ne bucura sufletul. Ne stau la îndemână numeroase studii, care susțin că sunt leacuri la îndemână pentru a trece pragul tristeții. Un leac ar fi râsul. Râsul nu a fost ignorat nici de oamenii de știință, care au încercat să explice ce se întâmplă în creierul nostru atunci când suntem amuzați. Râsul are efecte benefice asupra sănătății, are valențe terapeutice. Dar nu doresc să vă țin o prelegere despre cum râsul favorizează adormirea, ci despre râsul care poate provoca tristețea. Deși pare paradoxal, dar realitatea ne oferă și asemenea cazuri.
Cum a fost scandalul de la TVR 1, provocat de o emisiune din Noaptea Revelionului, care i-a avut protagoniști pe cei rămași de la un grup de umor adormit prin vreme. Cum gusturile mele în materie de umor sunt suficient de selective, nu am tresărit nici în urmă cu vreo două decenii, când un personaj, pe nume Garcea, căuta să înveselească națiunea. Or fi fost și mulți români relaxați. Ceea ce nu a fost rău. Niciodată nu am croit lumea după gusturile mele. Ba am încercat să învăț de la alții. Prieteniile se consolidează prin râs. Râsul face oamenii mai atractivi. Ne aducem aminte de relaxantele bancuri, cu și fără perdea. Și în ziua de astăzi, prietenul și prozatorul Cornel Cotuțiu, din Beclean, după fiecare convorbire telefonică, îmi spune un banc, un splendid exercițiu spiritual pentru dezmorțirea minții.
Dar să nu uit de unde am plecat. De câteva zile, televiziunile macină o emisiune de la TVR1. Prima reacție vine de la CNA, care dă un comunicat supărăcios, în care se spune: „În noaptea de Revelion, televiziunea publică a dat un spectacol grotesc, care a încălcat nu numai legile bunului-gust și ale bunului-simț, ci și legile audiovizualului. În această perioadă complicată, cum este cea provocată de pandemie, televiziunea publică trebuie să înțeleagă nu numai libertatea, ci și responsabilitatea.” Ce făcuse obositul Garcea și ruginita lui Vacanță Mare? Au bombănit ceva cu măștile, l-au ironizat tandru pe domnul președinte al țării, guvernanți și alți slujbași ai puterii. Tocmai când era pe cale de dispariție o mediocritate a umorului contemporan, după părerea mea, a sărit ca ars un deputat USR. Care spune cu nerv politic: „Pe banii noștri, TVR1 a avut de Revelion un program plin de bășcălie la adresa a tot ce înseamnă pandemie.”
Cu o mare viteză, subiectul s-a rostogolit pe la televiziuni. Cu păreri dintre cele mai înțepate unii politicieni au condamnat respectiva emisiune. Dacă era o chestiune de deontologie profesională, nemulțumirea unora putea fi sancționată cu avertismentele care se practică. Dar a ieșit la iveală o neîndemânatică luptă politică. S-a cerut de urgență demisia președintelui-director general, pus în funcție de PSD. Zice gura lumii că deputatul USR, care este președintele Comisiei de cultură din Cameră, dar și alții vizează direcția postului public de televiziune. Creând vâlvă în jurul unui personaj cu umor rudimentar, cu hazuri de periferie. Evident, noua putere are nevoie de TVR1, deoarece trebuie să ajungă cu mesajele până în creierul munților.
Schimbați-vă, ori preschimbați-vă, dar nu prostiți o țară. Nu reanimați mediocritatea. A, v-au supărat aluziile la nivel înalt din Noaptea Anului Nou? Nu cred că a fost motivul principal. Funcția de conducere de la postul public tv este cerută de noua guvernare. Cred că scenariul a fost pregătit. Trebuia să izbucnească cât de repede. Aflu de la un confrate cotidian că fosta locomotivă media de la Cotroceni – Mădălina – după ce a fost trecută în rezervă, a privit spre clădirea din Pangratti. Cică Orban i-a oferit un loc în Parlament, dar ea vrea TVR1. Nu este singură. Tot din dreapta vine și realizatoarea, născută pe la noi, care are în spate sindicatele ruginite.
Noua guvernare, mai ales USR, are nevoie de o goarnă mediatică. Ce-i drept, postul care a slăbit în rigoarea profesională, nu prea i-a iertat pe liberali. Era de așteptat ca noua putere să râvnească televiziunea publică. Dar să o facă legal, deștept, nu cu invocații sterile la cumpăna dintre ani. Cu criza pandemică au apărut și descumpănașii. Care au luat cu asalt o redută viciată, nocivă, pentru adolescenți. Și uite așa, râsul a devenit trist.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.