Nevoia de tezaur

0
57

Nu de puține ori mi-am pus gândul să se întrebe dacă mai avem discipoli pasionați ai savantului Mihai Pop, maramureșeanul care a dat o direcție novatoare în cercetarea etnografică și folclorică românească, el însuși un discipol al Școlii lui Dimitrie Gusti. Și gândul a răspuns afirmativ. Da, au fost nume de nădejde, care au certificat prin studii competente nevoia de a cunoaște și interpreta tezaurul culturii populare din Maramureș. Cea mai mare parte dintre ei s-au retras în cărți. Apoi, gândul a rămas pe gânduri când trebuia să-mi spună ceva despre viitorul acestei comori, care este cunoașterea vremii dinspre care venim. Am alungat îndoiala când am primit recentul număr din revista de patrimoniu ethnologic și memorie culturală MEMORIA ETHNOLOGICA, editată de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan”, Maramureș, iulie-decembrie 2020. Care a ajuns în anul XX.
Un prilej fericit pentru a ne bucura și a îmblânzi scepticismul gândului meu. Directorul insituției, și redactorul șef al revistei, profesorul Ștefan Mariș, are veritabile însușiri de a continua tradiția acestei publicații de prestigiu, dând structurii ei o abordare mai largă. Cu spectru național și internațional. Adică adaptată la o lume deschisă. De altfel, consiliul științific este un argument în acest sens. Mă bucură prezența universitarei Sanda Golopenția-Eretescu, de la Brown University, U.S.A., care și-a început cariera de cercetătoare în sate de pe Valea Cosăului, dar și în satul Breb. Atunci i-am fost în preajmă. Splendidă experiență, pentru mine, de căutare a lumii satului. Dar și ceilalți membri ai consiliului științific, sunt nume de prestigiu, care ilustrează domeniul. Acest număr, din anul aniversar, are toate datele unui document de referință. Răspunde tocmai nevoii de a cerceta tezaurul, comoara, visteria care a înnobilat timpul din care venim. Citind revista, vă pot mărturisi că mi-am biruit propriul meu gând, care avea momente șovăielnice în privința discipolilor.
Revista este tocmai un tezaur publicistic de care avem nevoie. Fiecare dintre autori merită prețuirea noastră, deoarece propun teme incitante, elaborate într-un elevat limbaj științific. De altfel, Ștefan Mariș dă tonul sobrietății științifice, abordând mitul ca limbaj al lumii moderne. Un text fără argumente nu pare convingător. De aceea voi semnala câteva teme abordate, care îmi vor susține afirmațiile făcute de până acum. Despre miturile esențiale scrie universitarul Gheorghe Glodeanu. Cercetătorul, etnograful și folcloristul Pamfil Bilțiu aduce contribuții la cercetarea unor aspecte de etnologie juridică în Maramureș. Istoricul Livia Ardelean face o descriere topografică a Comitatului Maramureș între anii 1767 -1769. Cercetătorul Alexandru Baboș, din Suedia, publică un studiu despre excelența primelor cercetări de arhitectură și artă sacrală la biserica de lemn din Berbești.
Lăcașul a fost demolat în anul 1932, dar specialiștii au făcut cercetări pentru evaluarea lui, într-un context științific actualizat. M-am apropiat și de studiul scris de Anamaria Răchișan, despre simbolul dendromorf al salciei. Colecțiile de folclor sunt cu adevărat un tezaur. Multe din texte le știu din antologiile culegătorilor de folclor din perioada interbelică, dar dovada că ele există în stare naturală, acum, prin satele noastre este argumentul că lumea mitului continuă, într-un fel discret, fără să întrebe pe nimeni. Așa spune cartea despre care vorbim, având-o ca pildă culegătoare pe Ioana Pop-Tupiță, născută în Mara, un spațiu folcloric apropiat mie.
Apoi sunt publicate texte din colecții de folclor și tradiții din: Țara Lăpușului, Valea Stejarului, Nănești ori Călinești. Revista este tocmai un tezaur documentar, de care avem atâta nevoie. Pentru noi, dar mai ales pentru cei ce vin. Da, Ștefan Mariș, așa mai putem sta de vorbă cu istoria gândirii țărănești din Maramureș, dar și din alte vetre naționale. Această revistă este și un strigăt pentru cunoașterea și salvarea averii care nu s-a pierdut. La vârsta de douăzeci de ani, revista este un tezaur de care avem nevoie. Cam singur prin împrejurimi. Viață lungă!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.