🕮 Lecții de învățat 🕮 Etnologie, memorie, patrimoniu

0
84

Viața și evoluția societății ne arată că avem nevoie de memorie, că avem nevoie de etnologie, că avem nevoie de tradiție, înțelese în sensurile lor profunde și în consens cu lumea modernă. Despre care René Guénon, în cartea sa „Criza lumii moderne”, apărută în 1927, spunea, acum aproape 100 de ani, că lumea se află în criză și omul a deviat de la înțelepciunea primordială. Iar filozoful francez credea că diagnosticul pus lumii moderne va grăbi întoarcerea omului modern la Tradiție. Și mai spunea că substratul viu al unei culturi este în mod necesar de ordin metafizic, iar ceea ce ține de domeniul intelectual, transmis și cultivat de Tradiție, nu ar trebui confundat cu raționalismul, pe baza căruia s-a construit „lumea modernă”.
Un foarte interesant dialog despre patrimoniu etnologic, tradiție și memorie culturală am purtat cu profesorul Ștefan Mariș, directorul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan”, Maramureș și redactorul șef al revistei Memoria Ethnologica. O publicație ajunsă la cel de-al 20-lea an de existență. Semn că direcția e bună și, mai ales, necesară.
Am vorbit cu profesorul Mariș despre relația dintre sacru și profan, despre mit, ca limbaj fundamental al lumii moderne, despre rolul culturii în evoluția omului și societăților umane și pericolul îndepărtării omului de cultură. Nu este nici un paradox, cum cred unii, că și în 2021, trăim între mituri și arhitectură sacrală. Și e bine să sesizăm de unde trebuie să pornim și unde să ne oprim într-o călătorie între tradiție și modernitate? Până unde merge tradiția și unde să se oprească modernitatea. Cum poți conserva tradiția prin modernitate; impactul multidisciplinar și intercultural și ce ar trebui să facem să nu ne pierdem ce ne aparține și ne caracterizează.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.