Vasile Igna, în dialog cultural în România Literară, „un prozator în poezie şi poet în proză”

0
57

Un dialog purtat între poetul şi prozatorul, Vasile Igna şi Cristian Pătrăşconiu, despre poezie şi proză, a apărut în ultimul număr, pe luna ianuarie din România Literară. Veţi descoperi câteva din tainele artei scriitoriceşti ale lui Vasile Igna, dar veţi lua contact şi cu trăirile şi sentimentele acestuia, din postura de „plămăditor” de cărţi, „din acelaşi aluat inform şi deseori fără gust al emoţiei, dar frământat de năvala capricioasă a memoriei şi de tăcerile «zgomotoase» de după primirea botezului”, după cum mărturiseşte chiar autorul. Vasile Igna a fost declarat în iunie 2020, scriitorul lunii la revista România Literară, pentru volumul „Cartea din vis”, apărut la Editura Şcoala Ardeleană şi nominalizat la premiile Cartea Anului de aceeaşi revistă literară.

„Doar flăcările cuptorului în care s-a copt fiecare carte au făcut diferenţa; unele flăcări au fost mai înalte, altele mai scunde, iar jăraticul mai fierbinte sau mai stins, după cum a suflat harul şi m-a ajutat priceperea. Nu poţi opri fără consecinţe dureroase ceea ce vine irepresibil spre tine, cel mai adesea fără să te întrebe dacă eşti pregătit sau nu. Automulţumirea şi plafonarea prematură ar putea figura printre riscuri, iar refuzul de plano e mai mult decât o piedică sau o oprelişte temporară. E pur şi simplu abdicare. Până la urmă, încăpăţânarea ce însoţeşte orice opoziţie de durată devine frustrantă, generatoare de iluzii şi fantasme”, relatează Vasile Igna în acelaşi interviu.
Întrebat ce se consideră mai mult: poet sau prozator, Vasile Igna răspunde cu acelaşi suflu liric: „Adevărul e că de multe ori am crezut, şi mai cred şi azi, că nu sunt nici una, nici alta. Sau, mai rău: prozator în poezie şi poet în proză. Şi… critic în amândouă! Sigur e că în proză mă simt mult mai liber şi, într-un fel, reuşesc să mă fac mai uşor înţeles. Poezia mea are, mai ales cea din ultimele volume, multe… obscurităţi… Poezia e, înainte de orice, despre precaritate şi abia după aceea despre orice altceva. Prozatorul, dimpotrivă, împleteşte cuvintele pentru ca nodurile să nu se vadă, să nu se împotmolească în ele, cursivitatea (chiar imanentă) fiind un atribut al acestui tip de retorică à rebours. Vrând-nevrând el spune o poveste, asemenea unei bunici mereu disponibile, şi nu se opreşte decât atunci când îşi drege glasul ori când nepotul a adormit. Dar e gata să o ia de la capăt în seara următoare. Aceasta e şansa şi povara lui”. Întreg dialogul cultural îl regăsiţi în România Literară, numerele 04-05/2021.
Vasile Igna s-a născut la 4 martie 1944, în Ardusat, Maramureş. Este absolvent al Facultăţii de Filologie din Cluj (1966). După un stagiu de trei ani ca profesor de limba română într-un sat din Câmpia Transilvaniei, a lucrat timp de 25 de ani la Editura Dacia din Cluj, dar a fost angajat şi ca diplomat însărcinat cu afaceri culturale la Ambasada României şi Institutul Cultural Român din Paris (1994-2000), Ministerul Afacerilor Externe din Bucureşti (2000-2002) şi Ambasada României din Berna (2002-2007). A publicat poezie, eseuri, cronici literare şi plastice, traduceri în principalele reviste literare şi culturale româneşti. Poeziile sale au apărut în volume, antologii şi reviste culturale din Franţa, Germania, Anglia, Italia, Austria, Grecia, Belgia, Ungaria, Polonia, Iugoslavia, Statele Unite, Canada, Coreea de Sud, India.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.