Seducția unui trecut parlamentar

0
54

Ziua de 15 februarie, din acest an, 2021, m-a întors cu aproape trei decenii în urmă, când priveam, ore în șir, la televizor cum se înfiripează noua democrație parlamentară. Era o noutate absolută, că tocmai ieșisem din vremea unui singur partid. Brusc, eșaloanele secunde au dăruit noii democrații exponenți care învățau din mers. Cei reveniți în țară, Ion Rațiu și Radu Câmpeanu, secondați de Seniorul Corneliu Coposu, au dat vectorul necesar pentru deschiderea spre o altă lume. Noua gardă politică i-a primit cu rezerve serioase, tocmai în numele democrației, despre care știau mai multe decât proaspeții cameleoni. O spun ca o constatare, că nu puteam importa români democrați pentru a conduce țara.
Democrația tranziției s-a învățat cu mijloace orgolioase, cu strigăte și cuvinte grele, unii față de alții. Dacă mă întorc în timp, îmi dau seama că nu se putea intra cu eleganța discursului parlamentar în noua lume românească. A durat cât a durat spectacolul parlamentar, care ne răpea somnul, apoi starea de spirit s-a mai așezat. Lăsând supape de evacuare pentru energii care ieșeau din schema firesc așteptată de noi. Se vede că seducția acelui spirit revoltat nu a apus. Asta am văzut luni, 15 februarie, când reprezentanții partidelor actuale au interpretat rolul înaintașilor, dar în formă modernă. O zi nefericită pentru politica românească. S-a huiduit, s-a strigat, s-au rostit cuvinte grele, care nu aveau legătură cu moțiunea simplă îndreptată împotriva ministrului Sănătății.
O senatoare controversată, vocală și electrizată, a debutat în lumea politică ca o salvatoare a neamului, dar se dovedește a fi o tristă gălăgie fără de idei. Ce mi se pare revoltător este faptul că a confiscat idei patriotice, în această vreme de derută națională. Doamna amenință până la marginea injuriei, trecând orice barem al unui demnitar român. Intervențiile ei sunt inacceptabile într-o lume care se consideră civilizată. Mai nou, se vede că partidul sub al cărui stindard a intrat în Parlament a fost încropit în pripă, cu oameni adunați de prin văi și munți, fără a-și putea contura vreo doctrină. Este nevoie, cred eu, de o direcție națională în politica românească, dar nu de un spectacol jalnic și fără folos.
Ziua de luni, 15 februarie, a fost sedusă de un început al democrației postdecembriste, dar cu efecte jalnice. Cei care au vorbit în plen nu au reușit să mă convingă, cu argumente, de alungarea ministrului Sănătății din fotoliul Coaliției. Iar el a dat replici naive, fără demnitatea funcției încredințate. Pentru mine, puteți să-l țineți cât vreți acolo unde este, dar eu cred că nu are energie pentru starea de spirit a națiunii. Amenințată de boli, spaimă și moarte. De confuzie și multe întrebări. Când vă aud că vorbiți pentru noi, cu vorbe de sticlă, fără o undă de umanism, mă apucă îngrijorarea. Se vede cum tratați sănătatea noastră. Ca jurnalist, știu să apreciez informația, dar vă pretind cuvinte adevărate, pentru starea de spirit a poporului român. În numele lui, pot scrie cu sinceritate, fără pretenții.
Nu uit ziua de luni, cu vrajbă și pancarte în Parlament. Mă rog, era ziua moțiunii. Îmi asum afirmația că noua generație de politicieni, din Parlamentul României, nu prea are pe agendă starea de spirit a țării. Că-mi vine să spun precum Liviu Rebreanu, într-un roman celebru: „voi nu cunoașteți poporul român!” Și o spun și eu, că în toată grija pentru viață, nu ați pomenit un cuvânt despre cultură. Apoi, tot în ziua de luni, președintele țării i-a convocat pe liderii Coaliției la sfat. Nu se mai mișcă nimic în țara asta fără acordul lui, zic unii. De la numiri pe funcții, la obosita Lege a bugetului. Iohannis e în toate. De pe aici, de pe ulițele Nordului, simt că nu este bine. Nu mi-am încheiat bine gîndul, că citesc o știre; grupul britanic Economist Intelligence Unit așează democrația noastră pe ultimele locuri din lume. Nu-i adevărat, ar spune unii, ăștia ne sunt dușmani!
După acele calcule, noi nu am reușit să importăm democrație, dar importăm roșii. Eu regret orice gest care afurisește poporul român. Încerc să-l înțeleg cu rațiune și demnitate. Dar nu uit să spun, argumentat, ce valori avem. Fără să reprezint vreun partid politic în Parlament. Păcat că de acolo nu se dă tonul național, sobru, istoric al țării. Seducția trecutului parlamentar are și modele.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.