Dragonii de mâine

0
48

După cum am spus, de mai multe ori, textele mele se vor o scriere a spiritului maramureșean. Și asta o fac nu de astăzi ori de ieri, ci și de alaltăieri. Numai că lumea se schimbă cu mare viteză, așa că a trebuit și eu să ies din perimetrul propus, și să plec urechea la larma noii lumi. Care, parte din ea a sosit și o altă parte va să vină. Citesc ziare și cărți pentru a-mi da seama ce idei pun în mișcare valurile noi. Una dintre cărțile care mi-au atras atenția este „Dragonii Dezvoltării” (Editura Comunicare.ro – 2020), scrisă de universitarul Paul Dobrescu, fondatorul Facultății de Comunicare și Relații Publice, din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București. Subtitlul lucrării este edificator: revine istoria pe subcontinentul euroasiatic? Volumul mi-a produs o emoție în plus, deoarece autorul face parte din galeria mea de cunoștințe vecine cu prietenia.
Sunt privirile atente ale unui autor preocupat de noile înțelesuri din frământarea lumii, în perspectiva edificării viitorului planetei, sub atributul dezvoltării. Sunt puse întrebări de mare actualitate, de mare viitor. Ce fel de ordine internațională va veni? Va fi ordinea instalată de America după Războiul Rece, va fi ordine bipolară? Cine va fi în fruntea acestei ordini? Cine a dorit mai mult să învingă? Se afirmă că dezvoltarea este condiționată de cultură. Cultură care se topește într-un comportament stabil. Ca pilde apropiate sunt date Germania și Japonia, care au ieșit ruinate de ultimul război mondial. Avântul dezvoltării lor nu poate fi explicat decât prin straturile profunde de cultură.
O carte despre dezvoltare, revoluție digitală și reașezarea valorilor. Autorul discută despre anumiți dragoni ai dezvoltării, situați mai ales pe continentul asiatic. Se referă la ridicarea unui continent. La sfârșitul acestui deceniu – crede autorul – patru dintre primele economii ale lumii vor fi asiatice. Se schimbă ștafeta între continente și nu între țări. Freamăt în Eurasia: Rusia se apropie de China. Dezvoltarea este considerată axul democrației. Când se apleacă balanța într-o parte, se produc dezechilibre în societăți. Oare ce vor fi protestele cu care ne-am obișnuit în ultimii ani?
De un tratament cu totul aparte se bucură revoluția digitală și impactul inteligenței artificiale. Vine vremea când ordinea mondială va fi stabilită de revoluția digitală. Este analizată Tehnologia 5G, care va forma o lume complet diferită. Vor fi grupuri de oameni care nu-și vor mai găsi loc în lume. Se prevede un conflict extrem de dur. Nu este uitată nici Uniunea Europeană, care are avantajul unei culturi profunde. Dar are un dezavantaj până acum; se vrea federație sau confederație? UE era prima putere economică a lumii. Acum este a doua, depășită de Statele Unite. Un alt aspect analizat este relația dintre giganții tehnologici și stat. Se naște întrebarea: cine stabilește relațiile între state? Statele sau puterile tehnologice? Se cere o reglementare urgentă, altfel se va naște un conflict difuz. Pledează pentru revenirea statului în economie. Franța a revenit la planificarea lui De Gaulle. Stoparea imi­grației este luată în dezbatere.
Se amintește de un alt fenomen riscant, văzut și de noi. Dorința exagerată de confort. Adică o polarizare dramatică a societăților. Părțile nemulțumite din societate dau semnale serioase. Cererea este principala problemă a lumii de astăzi. Se mai pune o întrebare: ce se vrea, stat civilizațional, ori stat național? Pentru puterile mari va fi preferat primul model, iar pentru România este potrivit statul național. Se analizează situația României, în context european, dar și internațional. La noi s-au practicat trei decenii de improvizație, trei decenii din care a lipsit viziunea. Se răspunde cu argumente: ce loc va ocupa România în lumea de mâine, în aceste transformări dramatice? Nu este suficient că suntem în Uniunea Europeană, ci trebuie să insistăm să nu fim doar de formă.
Avem nevoie de o strategie de dezvoltare și să nu uităm cultura, care s-a dovedit a fi elementul esențial al dezvoltării. De aceea cultura nu trebuie să aibă sincope, să avem pârghii de a provoca straturile culturale pe care le avem. Cartea abundă în idei și deschide sezonul unor noi întrebări. Și este scrisă cu gândul la România. „Ce vrea să facă fiecare națiune cu ea însăși este o problemă care nu poate fi preluată de nimeni altcineva. Nici măcar de Dumnezeu,”conchide autorul.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.